BOALA SARUTULUI

Mononucleoza infectioasa, numita si “boala sarutului”, este  o boala infecto-contagioasa frecvent intalnita, in special la copii si tineri intre 5-25 ani. La varsta de adult, peste 90% din populatie a trecut la un moment dat prin aceasta infectie. Multi dintre copiii cu varsta de pana la 5 ani trec prin aceasta boala, dar frecvent la aceasta varsta boala nu se manifesta, fiind astfel asimptomatica. Statisticile indica faptul ca aceasta boala se manifesta de obicei la adolescenti si  tineri care nu au fost expusi in copilarie, atat la fete cat si la baieti, frecventa mai mare  fiind  in jurul varstei de 14-18 ani, avand si un caracter sezonier: primavara si toamna.

 Infectia este cauzata in peste 90 % dintre cazuri de un virus care apartine familiei Herpesviridae, denumit virusul Epstein-Barr, care

este unul dintre cele mai contagioase virusuri herpetice. In restul cazurilor, boala este determinata de alte virusuri, cum ar fi citomegalovirusul.

 Transmiterea:

 Virusul Epstein-Barr (VEB) se inmulteste la nivelul nasului si gatului. Orice lichid care vine in contact cu aceste parti ale corpului si anume: saliva, lacrimi, secretii nazale, pot fi infectate cu VEB. Transmiterea lui are loc atunci cand o persoana intra in contact cu secretiile infectate ale unui bolnav sau purtator faringian de virus. Astfel, mononucleoza este raspandita prin sarut, tuse sau orice alt contact cu saliva  unei persoane  infectate cu virus, de unde si denumirea  de “boala sarutului”. De asemenea poate fi transmisa si prin folosirea obiectelor sanitare, tacamurilor, veselei, periutei de dinti sau chiar si ruj, luciu de buze. De asemenea poate fi transmisa prin sange si pe cale sexuala.

 Virusul este prezent in perioada acuta a bolii si cateva luni dupa (chiar pana la 18 luni), dar uneori poate fi prezent ci in continuare, cu intermitenta, mai multi ani.

 Imunitatea apare dupa trecerea prin boala, indiferent daca au existat sau nu simptome, si este puternica si de durata

 Simptome:

 Perioada de incubatie (timpul scurs intre primul contact al organismului cu virusul si aparitia primelor simptome) este intre 4-8 saptamani.

 Boala incepe cel mai frecvent lent, dar posibil sa inceapa si brusc, cu stare de oboseala, scaderea poftei de mancare, indispozitie, dureri de cap si dureri de gat, febra (uneori cu frison), transpiratii.

 Dureri in gat: in peste 80-90% dintre cazuri, copilul acuza dureri la inghitire, fiind prezenta o angina eritematoasa (gatul este rosu), cu amigdale mari, rosii. Durata acestei angine este variabila, de la 2-3 zile pana la 2 saptamani. In multe cazuri pot sa apara depozite la nivelul amigdalelor, uneori aspectul fiind de membrane care imbraca suprafata lor.

 Adenopatiile (inflamatii ale ganglionilor): deoarece sistemul imunitar lupta impotriva virusului, ganglionii limfatici se inflameaza. Adenopatiile sunt intotdeauna prezente, dureaza in medie cam 2-3 saptamani si dispar lent. Intotdeauna exista o reactie a ganglionilor de la nivelul gatului, marimea lor variind de la un bob de mazare pana la cea a unei alune.

 Febra: poate ajunge uneori pana la 39-400C, fiind prezenta in peste 90% dintre cazuri, uneori asociat aparand si frisoanele.

 Simptome asemanatoare gripei: ca si in orice alta infectie virala, pot sa apara dureri musculare, dureri de cap, stare de rau, indispozitie, pierderea poftei de mancare. Starea de oboseala se intensifica progresiv, fiind adesea unul dintre motivele pentru care parintii se adreseaza medicului.

 Splina fiind un organ care face parte din sistemul imunitar, in jumatate dintre cazuri creste lent in dimensiuni, mai ales in a doua si a treia saptamana de boala. Aceasta caracteristica a bolii este foarte importanta, deoarece in aceasta situatie splina se poate rupe usor, la traumatisme chiar minore, uneori chiar si spontan, ducand astfel la complicatii nedorite. Rareori poate provoca dureri usoare in partea superioara stanga a abdomenului.

 Afectarea ficatului se poate manifesta prin cresterea in dimensiuni a acestuia, rareori putand fi insotita de icter si apare de asemenea in a douasaptamana de boala, putand fi prezenta timp de 2-6 saptamani.

 Uneori pot sa apara edeme (inflamatii) la nivelul pleoapelor, dar care sunt tranzitorii.

 Alt semn clinic care mai poata sa apara in mononucleoza este o eruptie cutanata, nepruriginoasa, care insa dispare de la sine, in cateva zile.

 Este binecunoscuta aparitia aproape intotdeauna a unei eruptii alergice, pruriginoase, daca copilului i se administreaza Ampicilina.

 Evolutia bolii este in mod obisnuit favorabila in decurs de 7-14 zile, dar exista si cazuri a caror evolutie se prelungeste pana la 21-30 zile. Infectia cu virus Epstein-Barr poate determina cronicizare sau recurente (persista peste 6 luni), putand determina in timp afectare hepatica severa.

Complicatiile mononucleozei:

 In cazuri rare, in evolutia bolii pot sa apara complicatii. Cele mai de temut complicatii sunt:

• Anemie, scaderea numarului de trombociti, modificari care remit spontan in 3-8 saptamani
• Complicatii neurologice: encefalita, paralizii de nervi cranieni (in special paralizia faciala), meningoencefalita
•  Ruptura splinei, care se poate produce spontan sau in urma traumatismelor, chiar usoare, aparand de obicei in a doua sau a treia saptamana de boala
•  Complicatii respiratorii: pneumonia interstitiala
• Complicatii cardiace: miocardita, pericardita
•  Suprainfectia bacteriana, de obicei suprainfectia anginei cu germeni bacterieni de tipul streptococ β-hemolitic, stafilococ, Haemophilus. Este o complicatie relativ frecventa a mononucleozei. De asemenea mai pot sa apara otita sau sinuzita, dar rareori.

 Diagnosticul:

             Mononucleoza este suspicionata pe baza triadei: febra, adenopatie, angina. Prezenta splinei marite sau a ficatului marit sunt argumente in plus pentru acest diagnostic.

             Un diagnostic cert nu se poate afirma decat dupa ce se efectueaza si analize de laborator, care evidentiaza modificari sugestive ale hemoleucogramei si tabloului sangvin (limfomonocitoza). De asemenea se poate efectua testul pe lama in monospot, care este foarte sensibil si este specific. Anticorpii specifici impotriva virusului Epstein-Barr apar la toti pacientii cu mononucleoza, astfel incat determinarea lor este o metoda de confirmare a diagnosticului.

             Afectarea ficatului este usoara in majoritatea cazurilor, fiind pusa in evidenta prin cresterea transaminazelor, care ulterior se normalizeaza.

 Tratamentul

                 Tratamentul in mononucleoza infectioasa este in principal igieno-dietetic si simptomatic. Cel mai bun tratament este multa odihna, mai ales in perioada de inceput a bolii, atunci cand simptomele sunt mai severe. Repausul la domiciliu si la pat este recomandat pe o perioada de 7-14 zile, putand fi insa prelungit in cazul in care apar complicatii sau in cazurile severe de boala. De asemenea, in aceasta perioada este recomandat consumul de lichide in cantitate crescuta, pentru a preveni deshidratarea.

             Tratamentul simptomatic se face cu antitermice, antialgice. Atrag atentia parintilor sa nu administreze niciodata Aspirina unui copil care are o infectie virala, deoarece acest lucru a fost asociat cu aparitia sindromului Reye, care poate duce la insuficienta hepatica si poate fi fatal.

 Prevenire:

             Nu exista inca nici un vaccin pentru virusul Epstein-Barr, dar ca parinti puteti incerca sa va protejati copiii asigurandu-va ca acestia evita contactul apropiat cu alti copii bolnavi. Igiena mainilor, vesela proprie sunt reguli care trebuie respectate pentru evitarea imbolnavirilor.

 Mononucleoza si sportul:

             Recomandarea in ceea ce priveste sportul este ca in cazul copiilor care au facut boala este necesar ca sportul si in general activitatile ce necesita un efort fizic sustinut sau intens sa fie evitate cel putin o luna dupa disparitia simptomelor, deoarece splina este de obicei marita temporar din cauza bolii si exista riscul aparitiei complicatiilor, respectiv a rupturii de splina. De aceea, atrag atentia parintilor sa se evite activitatile fizice intense, sporturi de contact (lupte, karate, etc), haltere, majorete sau chiar lupte cu fratii sau cu prietenii, pana cand medicul va spune ca se poate.

 Cand sa va adresati medicului pediatru:

             Este indicat sa va adresati medicului pediatru ori de cate ori sesizati ca apar la copilul dumneavoastra semne sau simptome ale mononucleozei. Este important ca medicul sa decida ca este vorba despre mononucleoza si nu despre o alta afectiune care ar putea necesita o evaluare mai extinsa si un tratament medical adecvat.

 Urmatoarele semne si simptome necesita o evaluare de urgenta a copilului de catre un medic specialist:

•  Dificultati de respiratie - pot sugera obstructia cailor respiratorii datorate unei compresiuni determinate de ganglionii limfatici inflamati de la nivelul gatului
•  Dificultati la inghitire – pot sugera dureri de gat severe
•  Dureri abdominale – pot semnala ruptura splinei
•  Convulsii
•  Dureri de cap severe
•  Dureri toracice
•  Incapacitatea de a bea lichide – poate duce la deshidratare
• Oboseala marcata sau coloratia in galben a pielii (icter)

Pe perioada bolii trebui sa eviti orice fel de posibilitate de a transmite infectia - cand starnuti sau tusesti acopera-ti gura, nu da voie sa fie folosite tacamurile tale de altcineva, spala-te pe maini cat mai des posibil. Si mai ales NU SARUTA ! ... exprima-ti pasiunea altadata.

Socul-Sambucus nigra

Socul (Sambucus L.)  face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra), apreciat ca remediu natural, in principal datorita proprietatilor terapeutice ale tuturor partilor componente ale acestui arbust: frunzele (actiune laxativa), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarta (este foarte bogata in substante diuretice).Tufa de Soc atinge frumusetea deplina vara, devreme, cand izbucnesc miile de floricele albe, in forma de stea, care raspandesc un parfum dulce-amarui ametitor. Culegeti inflorescentele intregi, pe vreme neploioasa, dupa ce s-a uscat roua diminetii. Daca le folositi proaspete, de exemplu pentru sirop, scuturati-le de insecte, treceti-le putin prin apa rece si lasati-le sa se scurga pe o fata de masa. Iar pentru a le usca, intindeti-le undeva la caldura, si pastrati-le, apoi, in cutii bine inchise sau in borcane de sticla cu capac.De doua ori pe an ne bucura socul cu puterile sale miraculoase. Mai intai, primavara, cand isi deschide florile ca niste radare, catre soare, a doua oara spre toamna, in septembrie-octombrie, cand locul florilor il iau ciorchinii de fructe lucioase si negre. Ca ajutor pentru sanatate, florile de soc au mare eficienta in gripe si raceli, in guta si reumatism, in infectii pulmonare si boli de piele. Fructele extrem de bogate in vitamine si uleiuri eterice ridica imunitatea, reglementeaza problemele intestinale si au actiune antinevralgica si antiherpetica.Pentru prepararea remediilor pe baza de soc, exista nenumarate retete. Singurul avertisment este sa nu consumati fructele sau sucul crude, ci dupa ce au fost incalzite la minimum 80gr.C. In felul acesta, o substanta componenta greu tolerabila, sambunigrina, este descompusa. In schimb, gustul ramane neschimbat.

În Antichitate, se credea că printre ramurile de soc vieţuiesc spiritele, motiv pentru care acestea nu erau tăiate. La germani socul era un arbust sacru, dedicat zeiţei Freya, iar olandezii considerau că ramurile socului adăpostesc un duh căruia îi cereau permisiunea înainte de a le tăia. Astfel, duhul ar fi bântuit orice obiect fabricat din acel lemn de soc. Mai multe legende medievale europene menţionează că Iuda, după ce l-a trădat pe Isus, s-a spânzurat de ramuri de soc. Legenda a fost preluată şi în tradiţia populară românească, ce consideră că locul de lângă soc ”nu e curat”, şi nu se recomandă ca cineva să doarmă sau să lege vitele sub ramurile socului. Cu toate acestea, proprietăţile curative ale socului au fost bine cunoscute, socul fiind folosit ca şi plantă de leac încă din antichitate, Hippocrate recomanda fructele de soc pentru afecţiuni ale tractului respirator superior.

CE CONTINE TIGARA... sau ARGUMENT pentru a te lasa de fumat!!!

Ideea ca tigarile sunt nocive este promovata de foarte mult timp. Cu toate acestea, companiile de tigari nu afiseaza pe ambalaj si ingredientele din care sunt facute tigarile. Daca ar face-o, probabil mai bine de jumatate dintre fumatori s-ar lasa imediat de acest obicei nesanatos.

Printre cele mai inspaimantatoare substante pe care o tigara le contine se regasesc atat acetona, pe care o stii pentru eficienta in indepartarea ojei de pe unghii, cat si arsenicul, substanta utilizata in omorarea sobolanilor. Deja suna infricosator, nu-i asa? Iar lista cu siguranta nu se opreste aici.

Cand o tigara este aprinsa, ea elimina aproximativ 5000 de chimicale, impartite in urmatoarele categorii:

- nicotina, un drog care creeaza dependenta;
- o multime de chimicale care pot cauza cancerul;
- sute de substante „otravitoare";
- alti aditivi meniti sa dea tigarii un gust mai bun.

Unele dintre aceste chimicale, cum ar fi nicotina, se gasesc in mod natural in tutun ori sunt absorbite de aceasta planta din sol, aer sau fertilizatori. Alte chimicale, printre care se numara si nitrozaminele si hidrocarburile aromatice policiclice se formeaza in momentul in care frunzele de tutun sunt procesate si arse.

Bineinteles, aceste lucruri se intampla inainte ca producatorii de tigari sa adauge sute de alte chimicale tigarilor. Acesta se dovedeste a fi un motiv indeajuns de puternic pentru a renunta la tigari.

Nu doar continutul de substante infasurat in hartie este daunator pentru organism, ci si fumul de tigara. Uite, pe rand, cateva dintre cele mai problematice substante pe care le introduci in organism in momentul in care iti aprinzi, fumezi si inhalezi fumul de tigara.

Gudron

Gudronul este o combinatie de chimicale, particule solide pe care fumatorii o inhaleaza in momentul in care isi aprind o tigara. Dupa ce este inhalat, gudronul formeaza un reziduu lipicios si maroniu, care iti pateaza dintii, degetele si plamanii.

Intrucat gudronul este inscris pe pachetele de tigari, fumatorii sunt tentati sa creada ca aceasta este singura substanta pe care o tigara o contine. Exista si tigari cu un continut mai scazut al gudronului, dar acest lucru nu le face mai putin daunatoare.

Arsenic

Aceasta este una dintre cele mai daunatoare chimicale pe care o tigara le contine. De altfel, si pestele sau fructele de mare pot contine mult temutul arsenic, dar intr-o maniera care este mai putin toxica organismului decat a fumului de tigara.

In fiecare zi, un fumator inhaleaza de zece ori mai mult arsenic decat un nefumator. Arsenicul poate cauza cancer, la fel de bine cum poate sa afecteze inima si vasele ei de sange.

Benzen

Benzenul este un solvent folosit pentru producerea altor chimicale, inclusiv a petrolului. Este bine stiut ca acesta poate sa cauzeze cancer, in mod deosebit leucemie. Intre 10 si 50% dintre decesele de leucemie sunt produse de fumat. Si in ceea ce priveste aceasta substanta, un fumator inhaleaza de zece ori mai mult decat un nefumator.

Cadmiu

Cadmiul este un element chimic utilizat in fabricarea bateriilor, deci iti poti da si singura seama cat de nociv ii este organismului tau. Este surprinzator cat de multe chimicale contine o tigara. In afara cauzarii cancerului, cadmiul este cunoscut pentru efectele daunatoare asupra rinichilor si invelisului arterelor.

Organismul tau dispune de proteine care curata chimicalele daunatoare in organism, doar ca aceasta substanta in particular are tendinta de a afecta si a face si mai periculoase celelalte chimicale continute de tigari.

Formaldehida

Aceasta este o substanta cu un miros puternic, folosita in omorarea bacteriilor si conservarea cadavrelor. Fumul se tigara este principala ta sursa de expunere la formaldehida (care poate sa creeze cancer in zona din spate a nasului.

Poloniu-210

Poloniul este un element radioactiv rar intalnit, dar nu atat de rar si pentru tigarile pe care le savurezi zilnic sau din cand in cand.

Crom

Cromul este substanta din tigari care permite hidrocarburile aromatice policiclice sa se stabilizeze si mai puternic in ADN-ul tau si sa creasca riscurile aparitiei cancerului. Aceasta este doar unul din exemplele in care amestecarea chimicalelor din tigari duce la rezultate infricosatoare.

Nicotina

Aceasta este substanta regasita in cantitatile cele mai mari in tigari si este motivul pentru care tigarile dau dependenta. Aceasta dependenta se pare ca este asemanatoare aceleia data de cocaina ori heroina. Cum este la fel de nociva precum celelalte droguri, nicotina este cea care te face sa ai impresia ca nu te poti lasa de fumat.

In mare, acestea ar fi primele cele mai nocive substante pe care o tigara le contine. Pe langa acestea, trebuie sa mai stii si de urmatoarele: butadiena, hidrocarburi aromatice policiclice (care afecteaza ADN-ul), nitrozaminele specifice tutunului, acroleina si acetaldehida, cianura de hidrogen, monoxid de carbon, oxid de azot, amoniac si alte chimicale, regasite in cantitati mai usor de omis in calculul daunelor produse.

Dupa cum ai putut vedea, tigarile contin o multime de substante foarte periculoase pentru sanatatea ta, dar si pentru a celor pe care ii ai in jurul tau cand fumezi. Acestea sunt substante care iti raman in organism si se „deplaseaza” prin vasele de sange, iar numarul lor se ridica foarte usor la 5000; 5000 de chimicale inhalate prin intermediul fumatului, doar pentru a-ti alimenta dependenta sau a te face mai placuta in anumite contexte sociale.