BOALA SARUTULUI

Mononucleoza infectioasa, numita si “boala sarutului”, este  o boala infecto-contagioasa frecvent intalnita, in special la copii si tineri intre 5-25 ani. La varsta de adult, peste 90% din populatie a trecut la un moment dat prin aceasta infectie. Multi dintre copiii cu varsta de pana la 5 ani trec prin aceasta boala, dar frecvent la aceasta varsta boala nu se manifesta, fiind astfel asimptomatica. Statisticile indica faptul ca aceasta boala se manifesta de obicei la adolescenti si  tineri care nu au fost expusi in copilarie, atat la fete cat si la baieti, frecventa mai mare  fiind  in jurul varstei de 14-18 ani, avand si un caracter sezonier: primavara si toamna.

 Infectia este cauzata in peste 90 % dintre cazuri de un virus care apartine familiei Herpesviridae, denumit virusul Epstein-Barr, care

este unul dintre cele mai contagioase virusuri herpetice. In restul cazurilor, boala este determinata de alte virusuri, cum ar fi citomegalovirusul.

 Transmiterea:

 Virusul Epstein-Barr (VEB) se inmulteste la nivelul nasului si gatului. Orice lichid care vine in contact cu aceste parti ale corpului si anume: saliva, lacrimi, secretii nazale, pot fi infectate cu VEB. Transmiterea lui are loc atunci cand o persoana intra in contact cu secretiile infectate ale unui bolnav sau purtator faringian de virus. Astfel, mononucleoza este raspandita prin sarut, tuse sau orice alt contact cu saliva  unei persoane  infectate cu virus, de unde si denumirea  de “boala sarutului”. De asemenea poate fi transmisa si prin folosirea obiectelor sanitare, tacamurilor, veselei, periutei de dinti sau chiar si ruj, luciu de buze. De asemenea poate fi transmisa prin sange si pe cale sexuala.

 Virusul este prezent in perioada acuta a bolii si cateva luni dupa (chiar pana la 18 luni), dar uneori poate fi prezent ci in continuare, cu intermitenta, mai multi ani.

 Imunitatea apare dupa trecerea prin boala, indiferent daca au existat sau nu simptome, si este puternica si de durata

 Simptome:

 Perioada de incubatie (timpul scurs intre primul contact al organismului cu virusul si aparitia primelor simptome) este intre 4-8 saptamani.

 Boala incepe cel mai frecvent lent, dar posibil sa inceapa si brusc, cu stare de oboseala, scaderea poftei de mancare, indispozitie, dureri de cap si dureri de gat, febra (uneori cu frison), transpiratii.

 Dureri in gat: in peste 80-90% dintre cazuri, copilul acuza dureri la inghitire, fiind prezenta o angina eritematoasa (gatul este rosu), cu amigdale mari, rosii. Durata acestei angine este variabila, de la 2-3 zile pana la 2 saptamani. In multe cazuri pot sa apara depozite la nivelul amigdalelor, uneori aspectul fiind de membrane care imbraca suprafata lor.

 Adenopatiile (inflamatii ale ganglionilor): deoarece sistemul imunitar lupta impotriva virusului, ganglionii limfatici se inflameaza. Adenopatiile sunt intotdeauna prezente, dureaza in medie cam 2-3 saptamani si dispar lent. Intotdeauna exista o reactie a ganglionilor de la nivelul gatului, marimea lor variind de la un bob de mazare pana la cea a unei alune.

 Febra: poate ajunge uneori pana la 39-400C, fiind prezenta in peste 90% dintre cazuri, uneori asociat aparand si frisoanele.

 Simptome asemanatoare gripei: ca si in orice alta infectie virala, pot sa apara dureri musculare, dureri de cap, stare de rau, indispozitie, pierderea poftei de mancare. Starea de oboseala se intensifica progresiv, fiind adesea unul dintre motivele pentru care parintii se adreseaza medicului.

 Splina fiind un organ care face parte din sistemul imunitar, in jumatate dintre cazuri creste lent in dimensiuni, mai ales in a doua si a treia saptamana de boala. Aceasta caracteristica a bolii este foarte importanta, deoarece in aceasta situatie splina se poate rupe usor, la traumatisme chiar minore, uneori chiar si spontan, ducand astfel la complicatii nedorite. Rareori poate provoca dureri usoare in partea superioara stanga a abdomenului.

 Afectarea ficatului se poate manifesta prin cresterea in dimensiuni a acestuia, rareori putand fi insotita de icter si apare de asemenea in a douasaptamana de boala, putand fi prezenta timp de 2-6 saptamani.

 Uneori pot sa apara edeme (inflamatii) la nivelul pleoapelor, dar care sunt tranzitorii.

 Alt semn clinic care mai poata sa apara in mononucleoza este o eruptie cutanata, nepruriginoasa, care insa dispare de la sine, in cateva zile.

 Este binecunoscuta aparitia aproape intotdeauna a unei eruptii alergice, pruriginoase, daca copilului i se administreaza Ampicilina.

 Evolutia bolii este in mod obisnuit favorabila in decurs de 7-14 zile, dar exista si cazuri a caror evolutie se prelungeste pana la 21-30 zile. Infectia cu virus Epstein-Barr poate determina cronicizare sau recurente (persista peste 6 luni), putand determina in timp afectare hepatica severa.

Complicatiile mononucleozei:

 In cazuri rare, in evolutia bolii pot sa apara complicatii. Cele mai de temut complicatii sunt:

• Anemie, scaderea numarului de trombociti, modificari care remit spontan in 3-8 saptamani
• Complicatii neurologice: encefalita, paralizii de nervi cranieni (in special paralizia faciala), meningoencefalita
•  Ruptura splinei, care se poate produce spontan sau in urma traumatismelor, chiar usoare, aparand de obicei in a doua sau a treia saptamana de boala
•  Complicatii respiratorii: pneumonia interstitiala
• Complicatii cardiace: miocardita, pericardita
•  Suprainfectia bacteriana, de obicei suprainfectia anginei cu germeni bacterieni de tipul streptococ β-hemolitic, stafilococ, Haemophilus. Este o complicatie relativ frecventa a mononucleozei. De asemenea mai pot sa apara otita sau sinuzita, dar rareori.

 Diagnosticul:

             Mononucleoza este suspicionata pe baza triadei: febra, adenopatie, angina. Prezenta splinei marite sau a ficatului marit sunt argumente in plus pentru acest diagnostic.

             Un diagnostic cert nu se poate afirma decat dupa ce se efectueaza si analize de laborator, care evidentiaza modificari sugestive ale hemoleucogramei si tabloului sangvin (limfomonocitoza). De asemenea se poate efectua testul pe lama in monospot, care este foarte sensibil si este specific. Anticorpii specifici impotriva virusului Epstein-Barr apar la toti pacientii cu mononucleoza, astfel incat determinarea lor este o metoda de confirmare a diagnosticului.

             Afectarea ficatului este usoara in majoritatea cazurilor, fiind pusa in evidenta prin cresterea transaminazelor, care ulterior se normalizeaza.

 Tratamentul

                 Tratamentul in mononucleoza infectioasa este in principal igieno-dietetic si simptomatic. Cel mai bun tratament este multa odihna, mai ales in perioada de inceput a bolii, atunci cand simptomele sunt mai severe. Repausul la domiciliu si la pat este recomandat pe o perioada de 7-14 zile, putand fi insa prelungit in cazul in care apar complicatii sau in cazurile severe de boala. De asemenea, in aceasta perioada este recomandat consumul de lichide in cantitate crescuta, pentru a preveni deshidratarea.

             Tratamentul simptomatic se face cu antitermice, antialgice. Atrag atentia parintilor sa nu administreze niciodata Aspirina unui copil care are o infectie virala, deoarece acest lucru a fost asociat cu aparitia sindromului Reye, care poate duce la insuficienta hepatica si poate fi fatal.

 Prevenire:

             Nu exista inca nici un vaccin pentru virusul Epstein-Barr, dar ca parinti puteti incerca sa va protejati copiii asigurandu-va ca acestia evita contactul apropiat cu alti copii bolnavi. Igiena mainilor, vesela proprie sunt reguli care trebuie respectate pentru evitarea imbolnavirilor.

 Mononucleoza si sportul:

             Recomandarea in ceea ce priveste sportul este ca in cazul copiilor care au facut boala este necesar ca sportul si in general activitatile ce necesita un efort fizic sustinut sau intens sa fie evitate cel putin o luna dupa disparitia simptomelor, deoarece splina este de obicei marita temporar din cauza bolii si exista riscul aparitiei complicatiilor, respectiv a rupturii de splina. De aceea, atrag atentia parintilor sa se evite activitatile fizice intense, sporturi de contact (lupte, karate, etc), haltere, majorete sau chiar lupte cu fratii sau cu prietenii, pana cand medicul va spune ca se poate.

 Cand sa va adresati medicului pediatru:

             Este indicat sa va adresati medicului pediatru ori de cate ori sesizati ca apar la copilul dumneavoastra semne sau simptome ale mononucleozei. Este important ca medicul sa decida ca este vorba despre mononucleoza si nu despre o alta afectiune care ar putea necesita o evaluare mai extinsa si un tratament medical adecvat.

 Urmatoarele semne si simptome necesita o evaluare de urgenta a copilului de catre un medic specialist:

•  Dificultati de respiratie - pot sugera obstructia cailor respiratorii datorate unei compresiuni determinate de ganglionii limfatici inflamati de la nivelul gatului
•  Dificultati la inghitire – pot sugera dureri de gat severe
•  Dureri abdominale – pot semnala ruptura splinei
•  Convulsii
•  Dureri de cap severe
•  Dureri toracice
•  Incapacitatea de a bea lichide – poate duce la deshidratare
• Oboseala marcata sau coloratia in galben a pielii (icter)

Pe perioada bolii trebui sa eviti orice fel de posibilitate de a transmite infectia - cand starnuti sau tusesti acopera-ti gura, nu da voie sa fie folosite tacamurile tale de altcineva, spala-te pe maini cat mai des posibil. Si mai ales NU SARUTA ! ... exprima-ti pasiunea altadata.