Endocardita infectioasa

        Endocardul reprezinta tunica interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile sale formeaza aparatele valvulare .Endocardita este o infectie a valvelor inimii sau a stratului sau intern (endocardul) Apare cel mai frecvent la pacientii care au deja o afectiune valvulara preexistenta sau o valva artificiala.Aceasta infectie a endocardului si valvulelor cardiace este cauzata de infectii cu bacterii (streptococi, stafilococi, germeni Gram negativi) sau cu ciuperci (candida albicans).Profilaxia consta in depistarea si eradicarea focarelor de infectie (dentare, nazofaringiene, genitale, urinare etc.), care, la valvulari si la cei cu boli congenitale cardiace, se va face numai sub protectia de antibiotice.

    Endocardita infecţioasă acută debutează brusc, după doar câteva zile de la momentul când microbul pătrunde în organism. Boala se poate manifesta prin diverse simptome: febră, frisoane, frecvenţă cardiacă sporită (tahicardie), leşin, amnezie, paloare cu tentă gălbuie.

In formele acute simptomatologia initiala este data de infectia care a generat endocardita (infectia post-partum, post-abortum, infectii urinare, cutanate etc.), fiind urmata in scurt timp de instalarea tabloului clinic al unei septicopioemii.

Semnele de atingere valvulara – respectiv suflurile – sunt uneori greu de diferentiat de suflurile functionale indeosebi cand grefa microbiana se fixeaza pe valvulele cavitatilor drepte ale inimii.

In formele subacute, simptomatologia initiala consta in astenie, anorexie, scadere ponderala. Cand sunt persistente si indeosebi cand se accentueaza progresiv, iar bolnavul respectiv are o valvulopatie dobandita sau o anomalie congenitala cardiovaculara, sugereaza diagnosticul de endocardita bacteriana subacuta.

Exista situatii, mai rare, cand endocardita bacteriana subacuta apare brusc, printr-un accident embolic.

          Scopul este eradicarea cat mai rapida si completa a infectiei. Acest deziderat se obtine prin antibiotice, cu conditia ca acestea sa fie administrate cat mai precoce, in doze eficiente si pe o perioada suficienta de timp. Celelalte masuri terapeutice au doar un rol adjuvant.

Principii. In alegerea antibioticului se va tine seama de agentul etiologic si de sensibilitatea acestuia la antibiotice. Vor fi administrate prioritar antibiotice cu efect bactericid. Bacteriostaticele pot steriliza temporar sangele, dar coloniile de bacterii dezvoltate pe vegetatiile valvulare fiind mai putin influentate, incep de obicei sa se multiplice la scurt timp dupa sistarea acestei terapii.

         Doza zilnica de antibiotice este necesara sa fie suficient de mare, iar concentratia acestuia in sange trebuie sa fie cel putin de 4 ori mai mare decat cea minima bactericida. Perioada de administrare este mai lunga pentru stafilococi si bacili gram-negativi (minimum 5-6 saptamani) si mai scurta pentru streptococi (3-4 saptamani).

Antibioticul cu care se obtine cel mai mare numar de vindecari este Penicilina. Are actiune bactericida, patrunde in reteaua de fibrina din vegetatii, poate fi administrata in doze mari si pe o perioada foarte lunga, fara efecte toxice. Este eficienta in endocarditele cu Str. Viridans, enterococ si in endocarditele cu stafilococi neproducatori de penicilinaza (penicilinosensibili). Se asociaza cu Streptomicina, pentru efectul lor aditiv.

In alegerea antibioticului identificarea germenului prin hemoculturi are un rol fundamental. Odata stabilit agentul etiologic, se va testa sensibilitatea acestuia la antibiotice.

      Chirurgical se recurge la inlocuirea aparatului valvular infectat si deteriorat sau de corectare a anomaliilor congenitale cardiovasculare pe care s-a grefat infectia .