Boala
pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
PAG
859-
Boala
pulmonară obstructivă cronică (BPOC) se caracterizează prin
limitarea persistentă și progresivă a fluxului de aer, printr-un
răspuns inflamator cronic la particulele nocive sau gaze. Prevalența
patologiei este în directă legătură cu fumatul și poluarea
aerului.
FIZIOPATOLOGIE
La pacienții cu BPOC întâlnim modificări structurale cauzate de numeroase leziuni ce apar odată cu creșterea numărului de celule inflamatorii, modificări ce se găsesc atât în parenchimul pulmonar, cât și la nivel vascular. Aceste modificări se intensifică cu severitatea bolii și, din păcate, persistă și după încetarea fumatului. Deși nu sunt cunoscute pe deplin mecanismele ce determină inflamație și după încetarea fumatului, se presupune că un rol important îl au antigenii și microorganismele remanente la nivel pulmonar.
La pacienții cu BPOC întâlnim modificări structurale cauzate de numeroase leziuni ce apar odată cu creșterea numărului de celule inflamatorii, modificări ce se găsesc atât în parenchimul pulmonar, cât și la nivel vascular. Aceste modificări se intensifică cu severitatea bolii și, din păcate, persistă și după încetarea fumatului. Deși nu sunt cunoscute pe deplin mecanismele ce determină inflamație și după încetarea fumatului, se presupune că un rol important îl au antigenii și microorganismele remanente la nivel pulmonar.
TABLOU
CLINIC
Simptomul
predominant este tusea zilnică, de obicei productivă, cel puțin
trei luni pe an, doi ani consecutiv. Printre alte simptome
enumerăm:dispnee, în special în timpul activității
fizice,wheezing,constricție toracică,cianoză periorală sau la
nivelul patului unghinal,astenie, fatigabilitate.
DIAGNOSTIC
Severitatea
BPOC este clasificată în patru stadii, în funcție de valoarea
procentuală a VEMS, conform GOLD (Global Initiative for Chronic
Obstructive Lung Disease), iar pacienții vor fi, de asemenea,
încadrați într-o clasă de risc, în funcție de numărul de
exacerbări sau spitalizări. Strategia GOLD recomandă folosirea
chestionarelor mMRC (modified British Medical Research Council) sau
testul CAT (COPD Assessment Test) pentru evaluarea simptomelor.
TRATAMENT
Nefarmacologic:
Cel
mai important factor
de risc pentru
BPOC este
fumatul de tigarete.
Pipa, trabucul si alte tipuri de fumat populare in alte tari sunt de
asemenea factori de risc pentru BPOC.In
orice situatie posibila indivizii care fumeaza trebuie sfatuiti sa
opreasca fumatul.Un
diagnostic de
BPOC trebuie luat in considerare la orice individ cu simptome si
istoric de expunere la factroi de risc. Diagnosticul trebuie
confirmat prin spirometrie.Un
program de tratament al
BPOC include 4 componente: evaluare si monitorizare boala, reducere
factori de risc, tratamentul BPOC stabil si tratamentul
exacerbarilor.Tratamentul
poate
imbunatati si ameliora simptomele, reduce frecventa si severitatea
exacerbarilor, ameliora statusul de sanataet si creste toleranta la
efort.Educatia
pacientului poate
ajuta la crestera capacitatii de a intelege boala.
Terapia cu oxigen este benefică în tratamentul exacerbărilor BPOC, pacienții fiind adesea hipoxici, obiectivul reprezentându-l tratarea hipoxemiei fără a modifica raportul ventilație/perfuzie
a.
Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune: beta 2-agonist
(salbutamol, fenoterol) sau anticolinergic (bromură de ipratropium),
administrate fie individual, fie în combinație; sunt administrate
la nevoie pentru ameliorarea simptomelor;
b.
Bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune: beta 2-agonist
(salmeterol, ormoterol), anticolinergic (tiotropium) sau teofilina;
c.
Glucocorticoizi inhalatori, rezervat pacienților cu VEMS <50% și
exacerbări frecvente. Combinația cu un bronhodilatator cu acțiune
lungă (salmeterol + fluticazona, formoterol + budesonide) reprezintă
o opțiune la pacienții cu BPOC moderat/sever, cu răspuns slab la
tratamentul standard.
EVALUAREA
REZULTATELOR TERAPIEI:
Se
realizează la intervale de 3-6-12 luni, în funcție de severitatea
patologiei. La fiecare vizită se evaluează în primul rând
statutul de fumător (nefumator, fost fumător sau fumător activ),
precum și gradul de expunere, măsurat în pachete/an (numărul de
pachete pe zi x numărul de ani ca fumător activ). De asemenea, se
evaluează gradul de dispnee (test de mers de 6 minute), simptomele
asociate și apariția complicațiilor (insuficiență respiratorie
cronică, cord pulmonar cronic, poliglobulie). Este necesară notarea
frecvenței exacerbărilor și a internărilor în spital, precum și
funcția ventilatorie prin spirometrie. Aceasta se va realiza anual
pentru pacienții cu BPOC ușor și moderat și la 3-6 luni pentru
cei cu BPOC sever și foarte sever.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu