Citate din "Poţi să-ţi vindeci viaţa" de Louise L. Hay

Orice boală se naşte din incapacitatea de a ierta pe cineva (pe alţii sau pe tine).

Dacă îţi doreşti iubire trebuie să emiţi iubire. Toate vibraţiile pe care le emiţi mental sau verbal se întorc înapoi la tine într-o formă similară.

A opta pentru gânduri şi cuvinte negative este ca şi cum ţi-ai alege la restaurant un fel de mâncare de pe urma căruia ştii că ţi se face rău întotdeauna.

Nu toţi sunt însă pregătiţi să se schimbe în acelaşi moment sau în acelaşi ritm cu noi. Este suficient de greu să te schimbi pe tine însuţi, darămite să încerci să schimbi pe cineva care nici măcar nu îşi doreşte aşa ceva.

Nu aştepta să ajungi în spital, pe mâna unui chirurg sau chiar pe patul de moarte pentru a ierta, când pe lângă aceste resentimente va trebui să faci faţă şi panicii care te va cuprinde.

Complimentele sunt un dar pentru prosperitate.

Gândeşte-te numai la lucruri care te fac fericit.

Mănâncă numai alimente care fac să te simţi bine.

Capacitatea maximă a fiecărui om este momentul prezent.

Cultivă exclusiv compania oamenilor care te fac fericit.

Cu toţii suntem responsabili pentru experienţele noastre.

Îţi vine să crezi sau nu, noi ne alegem singuri gândurile.

Pentru a te elibera de trecut e nevoie să înveţi să ierţi.

"Ar trebui" poate fi în schimb înlocuit cu "Aş putea".

Bolile noastre sunt de fapt create de noi, prin gândurile noastre.

Viaţa este extrem de simplă: noi primim întotdeauna ceea ce dăruim.

Fiecare gând pe care îl emitem contribuie la realizarea viitorului nostru.

E necesar să învăţăm să ne iertăm şi să să începem să ne iubim pe noi înşine.

Iubirea este un leac miraculos. Iubirea de sine aduce miracole în viaţa noastră.

Luciditatea este primul pas în domeniul vindecării şi al transformării lăuntrice.

Ori de câte ori apare o problemă nu înseamnă că avem ceva de făcut, ci ceva de aflat.

Viaţa nu este niciodată statică sau stagnantă, întrucât fiecare moment este mereu nou.

Iertarea este cea mai directă cale către iubire, întrucât ea dizolvă toate resentimentele.

Prin iertarea de sine şi a celorlaţi ne eliberăm de trecut, de regrete, de răni şi de acuzaţii.

Suntem responsabili pentru tot ceea ce se petrece în viaţa noastră, indiferent că e bun sau rău.

Majoritatea tiparelor mentale dăunătoare au drept concluzie finală "Nu sunt suficient de bun".

Încă din primii ani de viaţă, începem să ne comportăm prin a imita viaţa adulţilor din jurul nostru.

Complimentele sunt un mod simplu de a stabili conexiuni cu ceilalţi şi ajută la vindecarea singurătăţii.

Gândurile pe care le emitem şi cuvintele pe care le rostim dau naştere experienţelor cu care ne confruntăm.

Complimentele sunt apreciate de cel care le primeşte, dar în acelaşi timp ridică spiritul celor care le afirmă!

Dacă ţie ţi-e uşor de regulă să-ţi înţelegi propria durere, fă un efort în a înţelege şi durerea celui care te-a rănit.

Dacă îţi examinezi retroactiv propria viaţă, vei observa de câte ori ai repetat aceleaşi experienţe precum părinţii tăi.

Dacă eu am putut înseamnă că şi tu poţi. Nu există boli incurabile, ci numai boli la care nu s-a găsit încă medicamentul.

Viaţa se schimbă în permanenţă. Nu există început şi sfârşit, ci doar o reciclare constantă a substanţei şi a experienţelor.

Încetează să te mai critici pe tine şi pe ceilalţi, pentru că indiferent ce ai face, întotdeauna se poate găsi ceva de criticat.

Oamenii care se iubesc pe ei înşişi şi propriul lor corp nu comit niciodată abuzuri împotriva fiinţei lor, dar nici împotriva altora.

Învaţă să gândeşti folosind afirmaţii pozitive şi verbe la modul prezent, de pildă "Sunt prosper", "Am o relaţie armonioasă" etc.

Majoritatea oamenilor au idei naive legate de ei înşişi şi prea multe reguli rigide despre felul în care "ar trebui" să îşi trăiască viaţa.

Aprobarea şi acceptarea de sine în momentul prezent sunt principalele două căi prin care putem declanşa schimbările pozitive în fiinţa noastră.

Din păcate mulţi oameni se tratează singuri aşa cum au fost trataţi la rândul lor de către părinţi şi se acuză în interior aşa cum făceau părinţii cu ei.

Noi ne alegem părinţii înainte de a ne naşte, am căutat acei părinţi care să reflecte cel mai bine tiparul mental asupra căruia trebuie să lucrăm în acestă viaţă.

Resentimentele susţinute îndelung duc la cancer, critica şi autocritica duc la artrită, vinovăţia duce la dureri, teama şi tensiunea duce la ulcer şi dureri de picioare.

Eliminarea completă a resentimentelor poate vindeca până şi cancerul. În aces scop, noi trebuie să ne eliberăm de trecut şi să îi iertăm pe toţi cei care ne-au făcut vreodată rău.

Încercarea de a elimina simptomul fără a lucra la eliminarea cauzei care a stat la baza producerii lui este inutilă. De îndată ce puterea voinţei îţi va slăbi, simptomul va reveni.

La ce îţi foloseşte enervarea? Aceasta este o reacţie stupidă care nu face decât să-ţi irosească timpul şi energia. Ea reprezintă refuzul de a percepe viaţa dintr-o altă perspectivă.

Iertarea nu are nimic de-a face cu acceptarea unui comportament negativ, ci cu transcenderea unui ataşament (inevitabil ne ataşăm cu gândul de persoana sau situaţia pe care n-o putem ierta).

Dacă afirmaţia următoare ţi se pare cunoscută, nu ezita să începi să o înlocuieşti: "Ceilalţi oameni încearcă să îmi controleze viaţa" cu "Ceilalţi oameni mă ajută întotdeauna să progresez".

Nu renunţa atunci când porneşti pe drumul schimbării;în cazul în care copiii ar renunţa să mai încerce atunci când se ridică pentru prima dată în picioare şi cad, ei nu ar învăţa niciodată să meargă.

Chiar dacă le doreşti binele şi vrei să împărtăşeşti ce ai descoperit, tu nu-i poţi schimba pe prietenii tăi şi nici nu ar trebui să încerci, întrucât acest lucru poate duce la distrugerea prieteniei.

Îţi poţi schimba oricând atitudinea faţă de trecut, întrucât e o prostie să te pedepseşti singur pentru rana pe care ţi-a produs-o cineva cu mult timp în urmă; dacă nu-l poţi ierta, tot ţie îţi faci rău în primul rând.

Convingerile noastre nu sunt altceva decât gânduri susţinute o vreme foarte îndelungată. Oricare ar fi ele, noi nu avem niciun motiv să rămânem ancoraţi în durerea noastră. Trecutul nu mai are nicio putere asupra noastră.

Un gând nu ajunge să ne domine decît dacă noi l-am ales şi i-am dat acces. Multe din gânduri le refuzăm: "Gândeşte-te cât de des ai refuzat să emiţi gânduri pozitive legate de tine însuţi!". De ce refuzăm gândurile pozitive?

Alte convingeri precum "Nu te încrede în nimeni", "Bărbaţii nu plâng niciodată", "Femeile trebuie să gătească în familie" şi multe altele te pot împiedica să te manifeşti în toată splendoarea ta şi să crezi în tine şi în ceilalţi.

Mulţi au crezut în afirmaţia "Ce vor spune vecinii?" după care se ghidează şi acum când fac ceva. Un alt sistem de ghidare extrem de utilizat este cel al reclamelor care te fac să te simţi lipsit de valoare dacă nu le cumperi produsul.

Problemele tale sunt scoase în evidenţă de convingerile limitatoare pe care le-ai dobândit de la alţii, faptul că cineva (un părinte, un profesor, un vecin, un coleg de şcoală, etc.) ţi-a spus în copilărie ceva care te-a afectat şi ai crezut în ce a spus.

Dacă vrei să faci o schimbare, e nevoie şi de răbdare, e ca şi cum plantezi o sămânţă din care îţi vine greu să crezi că va ieşi o adevărată plantă, dar după ceva timp asta se întâmplă, cu condiţia să nu tai primii lăstari, doar pentru că nu vezi încă o plantă matură.

Atunci când începi să te eliberezi de un anumit tipar mental, situaţia poate părea mai dură o vreme, dar acesta e doar un indiciu că lucrurile se schimbă; atunci când te apuci de curăţenie în casă la început este un haos total, dar încet-încet toate se aşază la locul lor.

Dacă ai ajuns în această situaţie pentru ideile inoculate de părinţi, nu e cazul să-i acuzi: "Noi suntem victimele unor victime, iar ei nu ar fi putut să ne înveţe altceva decât au învăţat ei înşişi de la părinţii lor. De fapt, ei au fost nişte oameni la fel de speriaţi ca şi tine".

Resentimentele, (auto)critica excesivă, vinovăţia şi teama generează cele mai multe probleme din viaţa oamenilor şi cele mai multe boli. Acestea sunt cauza majorităţii bolilor din viaţa oamenilor, ele se nasc din condamnarea celor din jur şi din lipsa asumării responsabilităţii pentru propriile fapte.

Mulţi oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulţumirii faţă de sine şi a vinovăţiei. Acesta este un simplu gând, iar gândurile pot fi schimbate.

Salvia - iarba care deşteaptă simţurile şi mintea

 

de Zenaida Luca

Numele ei înseamnă vindecare. Şi, într-adevăr, are puterea de a vindeca... trezind iubirea adormită şi împăcându-ne pe noi cu noi înşine şi cu lumea.

Numele salviei

Salvia (Salvia officinalis) însemna în latină „vindecătoarea” sau „salvatoarea”, ca una care, într-adevăr, dăruieşte viaţă lungă şi „salvează”, mântuieşte de boli.

Herboriştii romani o numeau aşa fie de lasalvus: sănătos, întreg, teafăr, nevătămat fie de la cele două verbe ale sănătăţii salvo, salvare: a vindeca, a însănătoşi şi salveo, salvere: a fi sănătos.
La noi i se mai spune şi jale sau jaleş din maghiară: zsálya. 

Puterile salviei
Popoarele Mediteranei, pentru că patria salviei era Europa de Sud, se bucurau de harurile ei întreit: mirodenie, remediu şi medicament. Găteau cu salvie, iar medicii şi vindecătorii lor creau remedii cu ea.
Puterea ei cea mai căutată era aceea de a trezi iubirea: conţine estrogeni, hormonii iubirii şi ai dorinţei.

Estrogen se traduce prin ”hormonul care naşte dorinţa”. E compus din două cuvinte greceşti: oistros (οίστρος) şi gonos (γόνος). Oistros  însemna tăun, şi, de la efectele înţepăturii de tăun, dar într-o interpretare pozitivă, a ajuns să însemne: exaltare,  entuziasm, euforie, pasiune,  ardoare, iar gonos  însemna naştere. Aşadar, se poate spune că salvia este „cea care te face să fii înnebunit de dorinţă”.

Firesc, dacă ne gândim că face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: rozmarin, cimbru, cimbrişor, oregano (maghiran şi sovârf), mentă,busuioc, melisă (roiniţă) sau levănţică.
Adevărul e că, stârnind iubirea, stârneşte şi bucuria şi pasiunea, adică cele trei care trezesc pofta de viaţă şi tămăduiesc prin ele însele.
Medicii din Evul Mediu aveau un proverb: „Cine vrea să trăiască mult trebuie să mănânce salvie în mai”. De ce în mai ? Pentru că mai este luna creşterii şi a vieţii în toi.

În latină Maius, adică luna mai, însemna nimic altceva decât „mai mare ”. În treacăt să spunem că  „mai” în româneşte, atât numele lunii cât şi adverbul mai, ca în „mai bun”, vine din acestmaius - mai mare.

O a doua mare putere a salviei este aceea care face pântecul neroditor să rodească.
Iar cea de-a treia mare virtute a ei este aceea de a întări trupul, spiritul şi mintea.
Era nelipsită din grădinile şi de la mesele lui Carol cel Mare (apare printre primele plante aromatice din lista obligatorie trimisă administratorilor domeniilor sale, Capitulare de Villis, cap. LXX). Carol cel Mare, ucenicul călugărilor tămăduitori, pentru că, în Evul Mediu, ei erau cei mai mari herborişti, grădinari şi alchimişti.
Ei spuneau că salvia deşteaptă nu numai simţurile şi spiritul, ci şi mintea, pe care o „scapă” de oboseală, o linişteşte şi o luminează. Că face uitate durerile de cap, neliniştea şi frica. Că „redă glasul celui ce l-a pierdut” şi că purifică şi tămăduieşte gura, cu toate ale ei, de ulceraţii sau infecţii, precum şi toate suferinţele gâtului. Că redă bărbaţilor bărbăţia şi femeilor feminitatea, scăpându-le pe femei, mai cu seamă, de durerile şi de tulburările menstrelor.
Urmaşii lor, apoticarii, o prescriu ca pe un remediu bun pentru stările de panică sau de anxietate, pentru pierderea memoriei şi alienarea minţii.

Salvia în Reţetarul bucătarilor

Cărţile de bucate din toate timpurile scriu că salvia “salvează” stomacul, ajutându-l să mistuie mai uşor mâncărurile grele, cărora le dă un gust… pasional.
Salvia este, de altfel, preferata francezilor şi a italienilor care o pun proaspătă, bine mărunţită sau pulbere, în supe, în paste, în peşte şi fructe de mare, în pasta de brânză sau de unt pentru tartine, în sandwich-uri cu ouă sau cu pateu de linte sau fasole, în salate, în pâinea, pateurile, plăcintele şi biscuiţii de casă, în salate şi sucuri de fructe, ca să nu mai vorbim de vinul înmiresmat cu salvie.
În bucătăria mediteraneană salvia proaspătă sau pulbere, alături de busuioc, rozmarin, cimbru, oregano, pătrunjel şi dafin, face ca salata sau sucul de roşii, cartofii, vinetele, fasolea verde sau boabe, mazărea sau lintea să fie un ospăţ total.
În Provenţa se mănâncă, de pildă, o supă uşoară de salvie cu usturoi, numită Aïga boulida în traducere „apă fiartă”: şase căţei de usturoi se fierb într-un litru de apă cam 10 minute. Se stinge focul şi se adaugă o crenguţă de salvie şi una de cimbrişor, proaspete, şi se lasă să se pătrundă una de aromele celuilalt câteva minute. În bol, supa caldă se „îndulceşte” cu puţin ulei de măsline, puţin pătrunjel proaspăt mărunţit şi, eventual, brânză veche de capră, rasă. Se serveşte cu crutoane. De obicei la cină, duminica, sau într-o zi de sărbătoare, după un prânz copios. Francezii o numesc „soupe detox du dimanche soir”.
Aïga boulida salva la vida – aşa sună un proverb occitan. Ce ar vrea să spună ? Că supele simple cu ierburi sunt... elixiruri !
În Creta, ca de altfel în întreaga lume mediteraneană, se obişnuieşte uleiul de măsline aromat. Iată o reţetă simplă: se pun câteva frunze sau o crenguţă de salvie, două frunze de dafin, o crenguţă de cimbru şi una de rozmarin, într-o sticlă cu ulei de măsline extravirgin, sticlă care se lasă 3 săptămâni într-un loc ferit de lumină.

De ştiut că salvia proaspătă se păstrează în frigider câteva zile învelită într-o pânză sau în hârtie umedă.

Vinul de salvie 

Un alt deliciu mediteranean: vin aromat cu salvie. O faimoasă reţetă se află într-un manuscris medieval: „Tractatus de modo preparandi et condiendi omnia cibaria” (Tratat despre cum se prepară şi se condimentează toate mâncărurile şi băuturile), manuscris ce i-a aparţinut celebrului chirurg Henri de Mondeville (1260-1320), medicul lui Filip cel Frumos.
Reţeta merită toată încrederea pentru că această operă de bucătărie terapeutică a fost scrisă, spun specialiştii, fie de un student, fie de un medic de la Şcoala de Medicină din Salerno.

Vinul de salvie sau de trandafiri se face astfel: iei trei livre (cam 330 gr) de salvie uscată bine şi trei măsuri (30 l) de vin bun şi parfumat. Freci bine salvia între palme şi o amesteci cu un sextar ( ½ l) din acel vin; laşi apoi vinul amestecat cu salvie într-o cană de lemn peste noapte. A doua zi dimineaţă pui tot vinul în butoi şi îl laşi până se limpezeşte. La fel se face şi vinul de trandafiri, mai ales la vremea culesului. Vt uinum saluiatum atque rosatum, sic conficitur : accipe saluie libras tres, et bene desiccate, uini boni et odoriferi modios tres, et saluia bene desicata cum sextaro uno illius uini, bene fricando inter manus, commisceatur et dimittatur in uase ligneo per spatium unius noctis; mane uero, ponatur in dolio, et dimittatur donec clarificetur.Idem dico de rosis faciendis; et maxime, tempore uindemiarum.

Oenologii de azi recomandă o ajustare a reţetei, care e un remediu excelent (un remediu, însă, şi nu un vin obişnuit de băut în fiecare zi): un litru de vin bun (roşu sau alb) şi 10 gr de salvie pudră. Salvia se amestecă cu o treime din vin şi se lasă 12 ore într-o sticlă, care se agită des ca salvia să-şi poată lăsa întreaga savoare şi putere. Apoi se strecoară cu grijă şi se amestecă cu restul de vin. Nu se conservă. Se bea doar un singur păhărel, recomandă ei, mai ales după un desert foarte dulce: nuci cu miere, de pildă.
Şi, dacă tot am pomenit de miere,  vă puteţi îndulci vinul de salvie cu o linguriţă de miere.

Mai puteţi prepara un vin-medicament de salvie după o altă reţetă: puneţi 3 linguri de salvie pudră, puţină scorţişoară şi chimion într-un litru de vin dulce. Lăsaţi-l 7 zile să absoarbă puterea plantelor şi strecuraţi-l.  Se beau 2-3 linguri înainte de masă: trezeşte pofta de mâncare şi … toate simţurile, mai ales pe cel de-al şaselea !
Sau, vă puteţi prepara chiar „mierea de salvie”: tot ce trebuie să faceţi este să puneţi 5 gr de pulbere de salvie într-un kg de miere.

Salvia, perechea Busuiocului în „Potirul îndrăgostiţilor” şi alte sfaturi…

„Potirul îndrăgostiţilor” este un filtru de dragoste. Alegeţi un vin parfumat şi bun. Îndulciţi-l cu miere şi, înainte de a-l turna în cupe, aşterneţi în ele un pat din câteva frunze proaspete de salvie şi câteva frunze proaspete de busuioc.
Turnaţi vinul şi, ţinând cupa în mâini, lăsaţi-vă învăluiţi unul în iubirea celuilalt.  Lăsaţi cupele o oră înainte de a-l bea, ca vinul să primească energiile subtile ale salviei şi ale busuiocului, uniţi într-o îmbrăţişare fără sfârşit.
Puteţi, de asemenea, să vă faceţi o pernuţă cu salvie pe care s-o aşezaţi lângă perna pe care dormiţi. Cheamă visele profetice.

O baie sau un masaj uşor cu 2-3 picături de ulei esenţial de salvie, desigur amestecat într-o lingură de ulei de măsline, şi e vorba de o anume specie de salvie, Salvia sclarea, cunoscută şi ca Iarba Sfântului Ioan, vă pot împrospăta, relaxa şi trezi bucuria şi dragostea de viaţă. Pot alunga tristeţea, slăbiciunea, melancolia, anxietatea, palpitaţiile, tensiunea interioară sau nemulţumirea, aducându-vă o minunată pace şi putere lăuntrică, şi vă pot face senzuali, euforici şi inspiraţi. De asemenea, coboară liniştea asupra minţii hiperactive.
Un masaj uşor pe burtică cu ulei esenţial de salvie-Iarba Sfântului Ioan întăreşte uterul şi alină toate neplăcerile menopauzei, iar compresa caldă cu el domoleşte crampele menstruale. 
Iar un masaj cu acest ulei (1-2 picături în 10 ml, cam o lingură, de ulei de măsline) pe faţă sau pe păr echilibrează pielea grasă şi vă scapă de mătreaţă.
Epitetul sclarea vine din grecescul scliros (σκληρός), tare, dur.  Aceasta pentru că, deşi parfumul uleiului are note dulci ce amintesc de mosc şi este cel mai euforic dintre toate uleiurile, este o esenţă foarte tare care se foloseşte în cantităţi foarte mici.
De aceea, atenţie: nu folosiţi niciodată uleiul de salvie-Iarba Sfântului Ioan înainte sau după ce beţi alcool, dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi sau dacă aveţi probleme hormonale.

Puteţi, de asemenea, să scufundaţi în apa de baie câteva frunze proaspete de salvie. Vă veţi simţi ca Afrodita ieşind din spuma mării !

Să mai spunem că există şi soiuri de salvie cu aromă de fructe: salvia ananas (Salvia rutilans), salvia cireş (Salvia gregii) sau salvia grapefruit (Salvia dorisiana), toate dăruind ceva din … parfumul Afroditei deserturilor delicate: dulceaţă, şerbet, îngheţată, salate de fructe.

Salvia cea mântuitoare, împăciuitoarea naturii

În Regimen sanitatis Salernitanum sau Regola Sanitaria Salernitana – tratatul în versuri scris în latină (sec. XII-XIII) în comunitatea Şcolii de Medicină din Salerno (Scuola Medica Salernitana),  prima Facultate de Medicină din Evul Mediu (ale cărei începuturi datează încă din sec al  X-lea), un mic poem este dedicat salviei.

CAPUT LX. DE SALVIA

Cur moriatur homo, cui salvia crescit in horto?
Contra vim mortis non est medicamen in hortis.
Salvia confortat nervos, manuumque tremorem
tollit, et eius ope febris acuta fugit.
Salvia, castoreum, lavandula, primula veris,
nasturtius, athanasa: haec sanant paralytica membra.
Salvia salvatrix, naturae conciliatrix !

De ce să moară omul, dacă are salvie-n grădină ?
Leac moartea n-are în grădini.
Dar, salvia dă nervilor tărie şi tremuratul mâinilor ţi-l ia
şi de la faţa-i fuge chiar şi fierbinţeala.
Salvia, castoreum, lavanda şi ciuboţica-cucului
Năsturelul şi vetricea (iarba nemuririi) lecuiesc paralitice membre.
Salvie mântuitoare, împăciuitoarea naturii !

Atenţie: ultimul vers este special. Mesajul lui e următorul: salvia are puterea de a-l împăca pe om cu sine însuşi, cu lumea şi cu Dumnezeu, dar şi aceea de a îmblânzi natura/firea umană. Ceea ce vrea să spună, de fapt, este că împăcarea este începutul vindecării şi leacul tuturor bolilor şi, deopotrivă, calea spre mântuire.
Pentru că „a împăca” înseamnă, de fapt, „a îmblânzi”.
În treacăt fie spus, româna l-a moştenit pe „a împăca” din latina târzie, din *impaco, impacare, un compus neatestat al lui paco, pacare: a pacifica, a potoli, a linişti, a supune. 

Sfatul herboriştilor

Salvia este cunoscută şi ca „Ceai de Provenţa” sau ”Ceai Grecesc” pentru că se bea foarte mult în sudul Franţei şi în Grecia. Iar tradiţia nu se înşeală. Cercetătorii spun că e una dintre cele mai bogate plante aromatice în compuşi antioxidanţi şi că are fier şi vitamina K.
Dar, în afară de puterea de a dărui viaţă lungă şi o stare bună de sănătate, salvia are multe alte puteri ascunse: curăţă gura, gingiile, gâtul (folosită ca gargară) şi plămânii, stomacul, intestinele, pancreasul, ficatul, vezica biliară, rinichii (folosită ca infuzie) şi, prin urmare … ajută la vindecarea abceselor dentare, a gingiilor inflamate, sângerânde şi ulcerate, a aftelor, amigdalitei, faringitei, bronşitei, indigestiei, colicilor, răcelii şi gripei … ca una care e un antiseptic şi un antibiotic natural.
Alte virtuţi ale infuziei de salvie: uşurează digestia, întăreşte uterul, alungă durerile menstruale, reglează ciclul menstrual (amenoree, dismenoree) şi ajută doamnele să treacă mai uşor prin perioada pre-menopauzei şi menopauzei. Are şanse să transforme o femeie frigidă într-o femeie fericită şi o femeie sterilă într-una fertilă.
În plus îi întremează pe convalescenţi şi pe cei epuizaţi trupeşte, sufleteşte şi mintal, îi readuce la viaţă pe depresivi şi îi linişteşte pe anxioşi şi pe cei ce suferă de nevroze.

Lecţia salviei

Salvia este o a doua şansă pentru cei ce nu pot avea gânduri bune, curate, luminoase, pentru cei întunecaţi de mânie, de invidie sau de alte porniri otrăvitoare, şi care, de aceea, nici nu sunt în stare să vorbească frumos.
Pentru cei care nu au mintea organizată/ordonată, limpede, armonioasă, frumoasă, ci cu ascunzişuri şi cu capcane, înceţoşată, fricoasă şi neîncrezătoare sau prea ambiţioasă.
Pentru că mintea, locul gândurilor, şi gura, locul cuvintelor, suferă.
Pentru cei care spun că „asta le cade greu la stomac”, sau „asta nu  pot înghiţi/digera”.
Pentru femeile care declară că „nu pot concepe ca…” sau „nu pot concepe să…” şi pentru cele cărora li se refuză maternitatea sau suferă din pricina feminităţii lor neîmplinite, abuzate sau de care abuzează ele însele.

Pe scurt, salvia este o a doua şansă pentru cei lipsiţi de iubire, fie că n-au avut-o niciodată, fie că au pierdut-o, iubire pentru ei înşişi sau pentru cei din jurul lor, pentru cei ce nu (mai) iubesc nici lumea nici viaţa. Fiindcă marea putere a salviei este aceea de a deştepta dragostea.

Lecţia salviei este următoarea: toţi cei „salvaţi” de ea sunt, de fapt, tămăduiţi de împăcarea cu ei înşişi, cu lumea, cu cei din jurul lor şi cu Dumnezeu şi sunt tămăduiţi de îmblânzirea firii lor sălbatice. Adică, de acceptarea iubirii în viaţa lor. Nu întâmplător salvia le-a fost dăruită temperamentalilor mediteraneeni.

Avertisment: salvia se foloseşte în cantităţi mici. Sunt oprite de la ea viitoarele şi proaspetele mămici, care riscă să rămână fără bebe sau fără lapte.

Probiotice şi prebiotice

Auzim frecvent de aceşti 2 termeni mai ales atunci când mergem la farmacie şi cumpărăm antibiotice. Farmacistul îţi va recomanda să iei pe lângă antibiotic un probiotic sau, mai rar, un prebiotic. În cele ce urmează vreau să vă explic ce înseamnă cei 2 termeni şi de ce la administrarea unui antibiotic ţi se recomandă administrarea unuia dintre ei.

Organismul uman conţine miliarde de bacterii care contribuie la menţinerea în parametrii normali a stării de sănătate. Aceste bacterii sunt aşa-zisele “bacterii bune” ale organismului, iar cea mai mare populaţie de bacterii poate fi găsită în intestine. Acestea ne ajută la digerarea hranei, la absorbţia nutrienţilor din alimente şi la absorbţia vitaminelor (de exemplu: vitamina K). În momentul în care acest număr de bacterii este perturbat pot apărea probleme digestive şi gastro-intestinale. Pentru a reface acest echilibru se administrează alimente sau suplimente probiotice sau prebiotice.

Acum cred că înţelegeţi ce se întâmplă în momentul în care luăm antibiotice. Cu toţii ştim că antibioticele“distrug” bacteriile care provoacă infecţii, dar implicit ele distrug şi aceste “bacterii bune”, determinând o serie de reacţii adverse digestive şi gastro-intestinale. De aici trebuie să înţelegem că tot ce înseamnă bacterie în organism este distrus de antibiotic.

Ce sunt probioticele?

Probioticele sunt microorganisme vii, ce au un impact pozitiv asupra organismului, ajutând la refacerea microflorei intestinale.şi reechilibrează tranzitul intestinal fiziologic. Cele mai cunoscute şi cele mai folosite probiotice sunt lactobacilii şi bacteriile Bifidus.

Alimentele ce conţin probiotice sunt de obicei produse fermentate (iaurt, chefir etc.) în care s-au adăugat culturi vii din aceste bacterii (“bacterii selecţionate”).

Probioticele au indicaţii în următoarele afecţiuni: gastroenterite, diaree post-tratament antibiotic, boli inflamatorii instestinale, sindrom de intestin iritabil, cresc funcţiile sistemului imunitar şi rol preventiv în cancerul de colon. Sunt contraindicate în pancreatita acută. La copiii cu vârsta mai mică de 6 luni, datorită bacteriilor conţinute, probioticele pot declanşa apariţia alergiilor prin creşterea reactivităţii la alergeni..

Ca tipuri de tulpini bacteriene folosite ca probiotice putem aminti: Bacillus coagulans, Bifidobacterium, Lactobacillus, Saccharomyces, Escherichia coli etc

Ce sunt prebioticele?

Prebioticele sunt substanţe care favorizează dezvoltarea bacteriilor benefice (bifidobacili şi lactobacili). Dacă doriţi vă puteţi gândi la prebiotice ca la o hrană pentru bacteriile probiotice. Cele mai multe prebiotice sunt carbohidraţi pe care organismul nu-i poate digera, dar care sunt sursă excelentă de hrană pentru aceste bacterii. Aşadar, prebioticele ajută la dezvoltarea şi menţinerea probioticelor din organism(intestin).

Prebioticele s-au dovedit a avea efecte benefice în absorbţia calciului, mineralelor, menţinera unui pH intestinal optim, reducerea riscului de cancer colorectal, ameliorarea bolilor inflamatorii intestinale şi sindromului de colon iritabil, precum şi în reglarea tranzitului intestinal. De asemenea, prebioticele sunt folosite frecvent şi la sugari pentru restabilirea florei intestinale.

Alimentele cu un conţinut ridicat de prebiotice (inulina) sunt ceapa, usturoiul, cicoarea, prazul, bananele, sfecla, mazărea şi fasolea.

In farmacie se gasesc si  formule de lapte îmbogăţite cu prebiotce.

De curând au apărut produse ce conţin probiotice şi prebiotice. Acestea poartă denumirea de produse simbiotice, iar eficacitatea lor încă este în curs de cercetare.

DUREREA

"Durerea voastra este spargerea carapacei
Care va limiteaza intelegerea.
Asa cum coaja fructului trebuie sparta
Pentru ca miezul sau dulce sa poata fi zarit in lumina soarelui,
La fel, voi trebuie sa cunoasteti durerea.
Dar daca inima voastra s-ar putea lumina
De miracolele zilnice ale vietii voastre,
Atunci durerea voastra nu vi s-ar parea mai putin minunata decat fericirea.
Si ati  accepta anotimpurile din inima voastra,
La fel de usor  cum acceptati anotimpurile naturii.
Ati trece atunci cu seninatate
Prin iernile durerii voastre.
O mare parte din durerea vostra este chiar optiunea voastra.
Ea este potiunea amara
Cu ajutorul careia doctorul dinlauntrul vostru vindeca eul vostru bolnav.
De aceea, aveti incredere in acest medic,
Si beti remediul in liniste,
Caci, desi grea , mana lui
Este ghidata de mana delicata a Celui Invizibil,
Iar cupa lui,
Desi va arde buzele,
A fost creata din lutul
Pe care Marele Olar l-a umezit
Cu mainile sale sacre."


OSHO- "CARTE DESPRE FEMEI"

Ce ascund ganglionii mariti: infectii sau cancer?

Dr. Cristina Burcoveanu, medic in cadrul Clinicii de Hematologie a Spitalului „Sf. Spiridon" Iasi: "Ganglionii limfatici sint adevarate relee de aparare, grupari de celule limfatice si macrofagice, localizati pretutindeni in organism - la suprafata organismului: pe git, in jurul claviculei, in regiunea axilara si in regiunea inghinala sau in profunzime - in torace sau abdomen. Cresterile in volum ale unor grupe ganglionare de la suprafata corpului care se pot constata cu privirea sau prin pipait si care sint produse de marirea ganglionilor limfatici, se numesc adenopatii.

Adenopatia poate fi sau nu dureroasa, insotita sau nu de febra, dar in toate situatiile este un semn de boala, deoarece in mod normal ganglionii nu pot fi simtiti prin pipait. In unele cazuri, adenopatia este situata pe partea unde se afla afectiunea fata de care se impune mobilizarea apararii limfoganglionare - de exemplu, un furuncul al miinii poate produce adenopatie in axila respectiva ( sub brat) sau un cancer mamar poate da adenopatie satelita in axila de aceeasi parte. In alte situatii, adenopatiile pot fi generalizate (cum ar fi in unele viroze sau forme de cancer limfatic).

Adenopatiile pot fi si profunde

Adenopatiile pot fi si profunde, in torace sau abdomen si atunci prezenta lor este semnalata de catre medicul radiolog. Medicul hematolog, medicul oncolog, in colaborare cu infectionistul vor decide daca investigatia trebuie extinsa in directia depistarii unei infectii, cu teste serologice, culturi. Cauza unei adenopatii persistente si cu anumite caractere se poate stabili numai prin biopsia ganglionara, recomandata de catre specialist.

Trebuie retinut ca primele semne ale bolii pot fi durerile, tumefierea in zonele cu grupe ganglionare, asociata sau nu cu scaderea in greutate, astenie, oboseala nejustificata, lipsa poftei de mincare, transpiratii nocturne abundente.

Consult la medicul de familie si la specialist

Marirea volumului ganglionilor este depistabila la autopalpare (pipait). Esentiala este depistarea precoce a adenopatiilor si consultarea imediata a medicului de familie si a medicului specialist hematolog sau oncolog, care va recomanda investigatiile utile, va da un diagnostic corect si va recomanda instituirea tratamentului adecvat.

Mai trebuie stiut ca nu orice tumefiere (umflatura) in zona gitului, sub brat sau in zona inghinala, adica acolo unde sint grupe de ganglioni, inseamna neaparat probleme de natura ganglionara. Poate fi vorba de lipoame (aglomerari de grasime) care uneori ajung la dimensiuni gigant, prelungirea axilara a glandelor mamare sau coaste supranumerare (in plus).

Daca lipoamele sau coastele supranumerare pot fi depistate radiologic si apoi tratate, in cazul adenopatiilor, diagnosticarea se poate face numai dupa un consult la medicul de familie si la medicul hematolog".

Ce este limfa

Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului sint inconjurate de un fluid intercelular. Din acest lichid intra in celule unele substante necesare functionarii normale a celulei. In acest fluid celula elimina anumite substante produse din metabolimul sau.

Fluidul intercelular este mediul in care celulele traiesc si trebuie pastrat liber de orice agresiune a altor microorganisme, virale sau bacteriene, iar acele dintre celule care sufera transformarea canceroasa trebuie recunoscute rapid si suprimate de catre sistemele de aparare specifice.

Celulele care asigura controlul puritatii mediului celular alcatuiesc populatiile de globule albe: polimorfonucleare, limfocitare si monocitare. Ele sint aduse de catre singe, circula pericelular, unde indeplinesc functia si sint apoi colectate, impreuna cu fluidul in care circula, prin canale, din ce in ce mai mari, numite circuite limfatice. Fluidul colectat in vasele limfatice este supus filtrului ganglionilor limfatici locali si regionali.

Adenopatiile de cauza maligna

Adenopatiile pot fi produse de afectiuni de origine benigna sau maligna. In primul caz, poate fi vorba de infectii, de exemplu tuberculoza sau toxoplasmoze, care, dupa diagnosticarea ca atare, pot fi tratate fara probleme in serviciile de specialitate. Adenopatiile de natura maligna se pot imparti in doua categorii: primitive si secundare.

Cele primitive reprezinta invazia structurilor limfatice ale ganglionilor de catre un cancer al structurilor hematopoietice (limfoame, leucemii),  in timp ce adenopatiile secundare reprezinta metastaze care invadeaza ganglionul prin invazia de catre celulele tumorale din tumori localizate in organe a caror extensie ganglionii incearca sa o stopeze (cancerele solide de organ - de exemplu de sin, de testicul, de tiroida, de stomac sau ficat) „ arata dr. Burcoveanu.

Cind trebuie sa ne facem griji

"Daca dupa vindecarea unei infectii acute, ganglionii nu isi revin la dimensiunile normale sau daca prin observatii personale (palparea periodica a regiunilor cu ganglioni) se descopera o adenopatie, se va solicita parerea medicului. Deci, ar fi bine sa va adresati medicului dumneavoastra de familie", completeaza dr. Burcoveanu.

In general, ganglionii limfatici au citeva particularitati care nu se asociaza cu boli foarte grave: trebuie sa fie moderat mariti in volum, nu foarte mari, in general sint simetrici, nu sint unilaterali, sint mobili in planurile superficiale si profunde, nu sint durerosi la palpare, au suprafata neteda, nu sint aderenti intre ei.

Ganglionii mariti in volum, cu suprafata neregulata, aderenti intre ei, imobili, duri pot fi semnul unei boli grave daca sint insotiti de paloare, pierdere in greutate, lipsa poftei de mincare, stare febrila prelungita. In asemenea situatii, trebuie sa ne prezentam la medicul de familie, iar acesta, in caz de necesitate, ne trimite la specialist.

Citeva caracteristici orientative pentru auto- evaluarea ganglionilor 

* Marimea: ganglionul normal este sub 1 cm, dupa anumiti autori ganglionii epitrohleari mai mari de 0,5 cm si cei inghinali peste 1,5 cm trebuie considerati anormali. La copii nodulii limfatici sint anormali cind sunt peste 2 cm.

* Durere/Sensibilitate: cind un ganglion limfatic creste rapid in dimensiuni, capsula se afla sub tensiune si cauzeaza durere. De obicei, durerea apare in urma unor procese infectioase, chiar supurative.

Cauze ale maririi ganglionilor limfatici

* Infectii virale (principala cauza), inclusiv cu virusul HIV. 

* Infectii cu bacterii, fungi, paraziti Faringita streptococica

* Afectiuni ale tesutului conjunctiv (lupus sistemic, artrita reumatoida Sindromul Sjogren, sarcoidoza)

* Limfom malign nehodgkinian sau boala lui Hodgkin

* Cancere metastazate ganglionar

* Reactii de corp strain (particule de silicon in organism, dupa implanturi mamare, de exemplu)", incheie dr. Crisigtna Burcoveanu.