Endocardul
reprezinta tunica
interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile sale formeaza
aparatele valvulare .Endocardita
este
o infectie a valvelor inimii sau a stratului sau intern (endocardul)
Apare cel mai frecvent la pacientii care au deja o afectiune
valvulara preexistenta sau o valva artificiala.Aceasta infectie a
endocardului si valvulelor cardiace este cauzata de infectii cu
bacterii (streptococi, stafilococi, germeni Gram negativi) sau cu
ciuperci (candida albicans).Profilaxia
consta
in depistarea si eradicarea focarelor de infectie (dentare,
nazofaringiene, genitale, urinare etc.), care, la valvulari si la cei
cu boli congenitale cardiace, se va face numai sub protectia de
antibiotice.
Endocardita
infecţioasă
acută debutează brusc, după doar câteva zile de la momentul când
microbul pătrunde în organism. Boala se poate manifesta prin
diverse simptome: febră, frisoane, frecvenţă cardiacă sporită
(tahicardie), leşin, amnezie, paloare cu tentă gălbuie.
In
formele acute simptomatologia initiala este data de infectia care a
generat endocardita (infectia post-partum, post-abortum, infectii
urinare, cutanate etc.), fiind urmata in scurt timp de instalarea
tabloului clinic al unei septicopioemii.
Semnele
de atingere valvulara – respectiv suflurile – sunt uneori greu de
diferentiat de suflurile functionale indeosebi cand grefa microbiana
se fixeaza pe valvulele cavitatilor drepte ale inimii.
In
formele subacute, simptomatologia initiala consta in astenie,
anorexie, scadere ponderala. Cand sunt persistente si indeosebi cand
se accentueaza progresiv, iar bolnavul respectiv are o valvulopatie
dobandita sau o anomalie congenitala cardiovaculara, sugereaza
diagnosticul de endocardita bacteriana subacuta.
Exista
situatii, mai rare, cand endocardita bacteriana subacuta apare brusc,
printr-un accident embolic.
Scopul
este eradicarea cat mai rapida si completa a infectiei. Acest
deziderat se obtine prin antibiotice, cu conditia ca acestea sa fie
administrate cat mai precoce, in doze eficiente si pe o perioada
suficienta de timp. Celelalte masuri terapeutice au doar un rol
adjuvant.
Principii.
In alegerea antibioticului se va tine seama de agentul etiologic si
de sensibilitatea acestuia la antibiotice. Vor fi administrate
prioritar antibiotice cu efect bactericid. Bacteriostaticele pot
steriliza temporar sangele, dar coloniile de bacterii dezvoltate pe
vegetatiile valvulare fiind mai putin influentate, incep de obicei sa
se multiplice la scurt timp dupa sistarea acestei terapii.
Doza
zilnica de antibiotice este necesara sa fie suficient de mare, iar
concentratia acestuia in sange trebuie sa fie cel putin de 4 ori mai
mare decat cea minima bactericida. Perioada de administrare este mai
lunga pentru stafilococi si bacili gram-negativi (minimum 5-6
saptamani) si mai scurta pentru streptococi (3-4 saptamani).
Antibioticul
cu care se obtine cel mai mare numar de vindecari este Penicilina.
Are actiune bactericida, patrunde in reteaua de fibrina din
vegetatii, poate fi administrata in doze mari si pe o perioada foarte
lunga, fara efecte toxice. Este eficienta in endocarditele cu Str.
Viridans, enterococ si in endocarditele cu stafilococi neproducatori
de penicilinaza (penicilinosensibili). Se asociaza cu Streptomicina,
pentru efectul lor aditiv.
In
alegerea antibioticului identificarea germenului prin hemoculturi are
un rol fundamental. Odata stabilit agentul etiologic, se va testa
sensibilitatea acestuia la antibiotice.
Chirurgical
se recurge la inlocuirea aparatului valvular infectat si deteriorat
sau de corectare a anomaliilor congenitale cardiovasculare pe care
s-a grefat infectia .
