Cicoarea (Cichorium intybus)

Preoții daci o considerau planta plantelor.Cicoarea era folosită în cele mai puternice descântece de boală și de dragoste.
O legendă spune că rădăcina de cicoare, scoasă cu un corn de cerb, pusă sub pernă, are darul de a arăta omului, în vis, pe tâlharul care l-a furat.
Între plante, cicoarea are cea mai lungă viață. Ea rezistă iarna, ba, uneori, chiar până în primăvară, ascunsă bine sub culcușul zăpezilor. Floarea se deschide la răsăritul soarelui și se închide la apus.
În satele românești, cicoarea este folosită din timpuri străvechi pentru tratarea unor boli:

-frunzele crude și petalele florilor se pun pe răni și tăieturi
-cu cicoare pisată se ung bubele provocate de sifilis
-bolile de ochi se tratează cu decoctul obținut prin fierberea florilor
-pentru bolile de ficat,curățarea stomacului și înnoirea sângelui, primăvara se bea sucul stors din frunze fragede;
-pentru hernie, se pisează rădăcina, se fierbe în apă și se bea lichidul
- pentru frumusețe, se curăță zilnic tenul cu fiertură caldă de flori de cicoare.
Întreaga planta este plină cu un suc lăptos, amar.Dacă este uscată într-un cuptor, atunci când soarele este în semnul Leului, ea apare plină de mici picături roșii-sângerii; natura vrea să ne spună prin aceasta că este cel mai bun remediu pentru toate pierderile de sânge.
Proprietati spirituale:
Elixirul obținut din Cicoare purifică,calmează,dezleagă legăturile vechi, farmecele, datorită puterii sale florale inepuizabile acordate energiilor matinale.Scutură jugul relațiilor fade care tărăgăneaza viața unei persoane.Aduce moderația,simplitatea,cumpătarea.

Cicoarea este renumită și pentru că este un excelent înlocuior al cafelei. Ea conține un derivat de insulină foarte eficient care transformă compușii non-alimentari, în compuși biodegradabili.