Marul lupului (Aristolochia clematitis din Fam. Aristolochinaceae) este o planta frecventa ca buruiana in vii si livezi, in campurile cultivate si pe marginea drumurilor, (mai ales in judetele: Arad, Bistrita-Nasaud, Caras-Severin, Cluj, Mures, Sibiu, Timis, Mehedinti, Dolj, Gorj, Valcea, Ialomita, Ilfov, Prahova, Bacau, Galati, Iasi, Neamt, Vaslui).
In traditia populara frunzele crude de marul lupului se puneau pe rani. Cu decoctul tulpinilor florifere se spalau ranile, pecinginea, abcesele si se faceau scaldatori si oblojeli bolnavilor de branca (erizipel). Cu radacina fiarta, pisata si amestecata cu faina de porumb se faceau legaturi contra galcilor, ungandu-se pe deasupra cu grasime de porc ori cu undelemn. In Banat, planta cu radacina cu tot se fierbea in otet ori in vin rosu batran, apoi se facea un stropitor din teava de soc si cu acesta se spalau de mai multe ori pe zi ranile rele. Marul lupuilui se mai folosea contra frigurilor. Frunzele verzi si florile se puneau in bai contra reumatismului, indeosebi la picioare. Decoctul rizomului uscat in 200 ml de lapte si 100 ml de apa se bea contra ulcerului la stomac. Cu decoctul plantei se faceau spalaturi contra plosnitelor.
Denumiri populare: boasele popii, curcubetica, desagii popii, fasolea calului, fasolea ciorii, fasolea dracului, fasole greceasca, ghemele popii, mar lupesc, nucsoara, pasulica sau poama vulpii.
Atentie! Marul lupului este o planta toxica, motiv pentru care se utilizeaza doar sub indrumare medicala. In cazul intoxicatiei apar varsaturi, greturi, scaune numeroase, urinari dese etc. Contra intoxicatiei se vor face spalaturi gastrice si se va administra carbune medicinal.
Compozitie chimica: contine acid aristolochic, magnoflorina, trimetilamina, ulei volatil, flavonoide, tanin, dioxifenalamina, saruri minerale, protide, fitosteroli, sitosterol, colina, derivati ai acidului hidroxicinamic, alantoina, rezine, compusi flavonici, substante amare, celuloza, zaharuri.
Actiuni farmaceutice:
In medicina se foloseste partea aeriana a plantei, fara seminte sau radacini.
Marul lupului este una dintre plantele foarte putin cercetata la noi, cu toate ca se pare ca in alte parti a atras atentia cercetatorilor. Cert este ca modalitatea in care aceasta planta ajuta in diferite afectiuni inca nu este cunoscuta cu exactitate.
Marul lupului se foloseste acum mai mult empiric la foarte multe afectiuni, de la cele mai simple pana la cancer, chiar cel cu metastaze. Planta stimuleaza cicatrizarea si vindecarea leziunilor pielii, a fistulelor gingivale, anale si a plagilor atone. Ea creste capacitatea de aparare a organismului, prin marirea puterii leucocitelor. De asemenea, ea combate tulburarile ciclului menstrual.
Marul lupului are si proprietati antiinfectioase, imuno-stimulente, este un antibacterian puternic, antimicotic, cicatrizant si expectorant mediu. In plus, are si capacitati antitumorale, fiind utila contra cancerului.
Marul lupului se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: abcese, abcese dentare, acnee, afectiunile pancreasului si ficatului, amenoree, boli venerice, bronsite, cancer de diverse etiologii, cancer bucal, cancer de colon, cancer esofagian, cancer laringian, cancer de piele, cancer uterin, candidoza, ciroza, cicatrici dupa interventii chirurgicale, chlamidya, disfunctii datorate menopauzei, dismenoree, dureri premenstruale, eczeme zemuinde, faringite, fistule anale, flegmoane, furuncule, gingivita, herpes bucal si vaginal, hepatita (A, B, C), imunitate scazuta, infectii genitale, infectii grave, infectii virale, inflamatii, laringite, oligomenoree, osteomielite, papilomatoza, plagi greu vindecabile, rani purulente, reechilibreaza psihicul, sterilitate feminina si masculina, taieturi, tricofitie, trichomnonas, tulburari ale ciclului menstrual, ulcerul gastric, ulcere cronice ale pielii, zona-zoster.
Administrare:
Intrucat este o planta toxica, administrarea preparatelor cu marul lupului se va face numai sub supraveghere medicala stricta. Se va administra maximum 0,1-0,5 g de planta intern, preferabil sub forma de tinctura.
Prepararea tincturii se va face doar la farmacii unde se poate stabili care este doza de toxina existenta in aceasta planta. Nu este indicat ca aceasta tinctura sa se faca in gospodarie unde nu exista posibilitatea sa stabiliti cate toxine exista in planta culeasa, deoarece acestea pot varia foarte mult in functie de timpul in care s-a cules, de terenul pe care a crescut si ce parti ale plantei se folosesc.
Pulberea este un alt mod de administrare a plantei marul lupului. Planta se macina fin, apoi se va lua cate un varf de cutit (0,25 g) de 4 ori pe zi. Pulberea plantei se tine sub limba 10 minute, apoi se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol. Tratamentul se face 14 zile, apoi tot atata timp pauza si daca este cazul se repeta. Cereti sfatul medicului inainte de a incepe un astfel de tratament.
Marul lupului se poate folosi si ca remediu homeopat, si in acest caz fiind necesara indrumarea medicului. In doze homeopatice planta micsoreaza timpul de sangerare, favorizand coagularea si ajuta la reechilibrarea psihicului in nevroze.
Autor: Dr. Biochimist Eugen Giurgiu
