Auzim frecvent de aceşti 2 termeni mai ales atunci când mergem la farmacie şi cumpărăm antibiotice. Farmacistul îţi va recomanda să iei pe lângă antibiotic un probiotic sau, mai rar, un prebiotic. În cele ce urmează vreau să vă explic ce înseamnă cei 2 termeni şi de ce la administrarea unui antibiotic ţi se recomandă administrarea unuia dintre ei.
Organismul uman conţine miliarde de bacterii care contribuie la menţinerea în parametrii normali a stării de sănătate. Aceste bacterii sunt aşa-zisele “bacterii bune” ale organismului, iar cea mai mare populaţie de bacterii poate fi găsită în intestine. Acestea ne ajută la digerarea hranei, la absorbţia nutrienţilor din alimente şi la absorbţia vitaminelor (de exemplu: vitamina K). În momentul în care acest număr de bacterii este perturbat pot apărea probleme digestive şi gastro-intestinale. Pentru a reface acest echilibru se administrează alimente sau suplimente probiotice sau prebiotice.
Acum cred că înţelegeţi ce se întâmplă în momentul în care luăm antibiotice. Cu toţii ştim că antibioticele“distrug” bacteriile care provoacă infecţii, dar implicit ele distrug şi aceste “bacterii bune”, determinând o serie de reacţii adverse digestive şi gastro-intestinale. De aici trebuie să înţelegem că tot ce înseamnă bacterie în organism este distrus de antibiotic.
Ce sunt probioticele?
Probioticele sunt microorganisme vii, ce au un impact pozitiv asupra organismului, ajutând la refacerea microflorei intestinale.şi reechilibrează tranzitul intestinal fiziologic. Cele mai cunoscute şi cele mai folosite probiotice sunt lactobacilii şi bacteriile Bifidus.
Alimentele ce conţin probiotice sunt de obicei produse fermentate (iaurt, chefir etc.) în care s-au adăugat culturi vii din aceste bacterii (“bacterii selecţionate”).
Probioticele au indicaţii în următoarele afecţiuni: gastroenterite, diaree post-tratament antibiotic, boli inflamatorii instestinale, sindrom de intestin iritabil, cresc funcţiile sistemului imunitar şi rol preventiv în cancerul de colon. Sunt contraindicate în pancreatita acută. La copiii cu vârsta mai mică de 6 luni, datorită bacteriilor conţinute, probioticele pot declanşa apariţia alergiilor prin creşterea reactivităţii la alergeni..
Ca tipuri de tulpini bacteriene folosite ca probiotice putem aminti: Bacillus coagulans, Bifidobacterium, Lactobacillus, Saccharomyces, Escherichia coli etc
Ce sunt prebioticele?
Prebioticele sunt substanţe care favorizează dezvoltarea bacteriilor benefice (bifidobacili şi lactobacili). Dacă doriţi vă puteţi gândi la prebiotice ca la o hrană pentru bacteriile probiotice. Cele mai multe prebiotice sunt carbohidraţi pe care organismul nu-i poate digera, dar care sunt sursă excelentă de hrană pentru aceste bacterii. Aşadar, prebioticele ajută la dezvoltarea şi menţinerea probioticelor din organism(intestin).
Prebioticele s-au dovedit a avea efecte benefice în absorbţia calciului, mineralelor, menţinera unui pH intestinal optim, reducerea riscului de cancer colorectal, ameliorarea bolilor inflamatorii intestinale şi sindromului de colon iritabil, precum şi în reglarea tranzitului intestinal. De asemenea, prebioticele sunt folosite frecvent şi la sugari pentru restabilirea florei intestinale.
Alimentele cu un conţinut ridicat de prebiotice (inulina) sunt ceapa, usturoiul, cicoarea, prazul, bananele, sfecla, mazărea şi fasolea.
In farmacie se gasesc si formule de lapte îmbogăţite cu prebiotce.
De curând au apărut produse ce conţin probiotice şi prebiotice. Acestea poartă denumirea de produse simbiotice, iar eficacitatea lor încă este în curs de cercetare.
