Salvia - iarba care deşteaptă simţurile şi mintea
Numele ei înseamnă vindecare. Şi, într-adevăr, are puterea de a vindeca... trezind iubirea adormită şi împăcându-ne pe noi cu noi înşine şi cu lumea.
Numele salviei
Salvia (Salvia officinalis) însemna în latină „vindecătoarea” sau „salvatoarea”, ca una care, într-adevăr, dăruieşte viaţă lungă şi „salvează”, mântuieşte de boli.
Herboriştii romani o numeau aşa fie de lasalvus: sănătos, întreg, teafăr, nevătămat fie de la cele două verbe ale sănătăţii salvo, salvare: a vindeca, a însănătoşi şi salveo, salvere: a fi sănătos.
La noi i se mai spune şi jale sau jaleş din maghiară: zsálya.
Puterile salviei
Popoarele Mediteranei, pentru că patria salviei era Europa de Sud, se bucurau de harurile ei întreit: mirodenie, remediu şi medicament. Găteau cu salvie, iar medicii şi vindecătorii lor creau remedii cu ea.
Puterea ei cea mai căutată era aceea de a trezi iubirea: conţine estrogeni, hormonii iubirii şi ai dorinţei.
Estrogen se traduce prin ”hormonul care naşte dorinţa”. E compus din două cuvinte greceşti: oistros (οίστρος) şi gonos (γόνος). Oistros însemna tăun, şi, de la efectele înţepăturii de tăun, dar într-o interpretare pozitivă, a ajuns să însemne: exaltare, entuziasm, euforie, pasiune, ardoare, iar gonos însemna naştere.
Aşadar, se poate spune că salvia este „cea care te face să fii înnebunit de dorinţă”. |
Firesc, dacă ne gândim că face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: rozmarin, cimbru, cimbrişor, oregano (maghiran şi sovârf), mentă,busuioc, melisă (roiniţă) sau levănţică.
Adevărul e că, stârnind iubirea, stârneşte şi bucuria şi pasiunea, adică cele trei care trezesc pofta de viaţă şi tămăduiesc prin ele însele.
Medicii din Evul Mediu aveau un proverb: „Cine vrea să trăiască mult trebuie să mănânce salvie în mai”. De ce în mai ? Pentru că mai este luna creşterii şi a vieţii în toi.
| În latină Maius, adică luna mai, însemna nimic altceva decât „mai mare ”. În treacăt să spunem că „mai” în româneşte, atât numele lunii cât şi adverbul mai, ca în „mai bun”, vine din acestmaius - mai mare. |
O a doua mare putere a salviei este aceea care face pântecul neroditor să rodească.
Iar cea de-a treia mare virtute a ei este aceea de a întări trupul, spiritul şi mintea.
Era nelipsită din grădinile şi de la mesele lui Carol cel Mare (apare printre primele plante aromatice din lista obligatorie trimisă administratorilor domeniilor sale, Capitulare de Villis, cap. LXX). Carol cel Mare, ucenicul călugărilor tămăduitori, pentru că, în Evul Mediu, ei erau cei mai mari herborişti, grădinari şi alchimişti.
Ei spuneau că salvia deşteaptă nu numai simţurile şi spiritul, ci şi mintea, pe care o „scapă” de oboseală, o linişteşte şi o luminează. Că face uitate durerile de cap, neliniştea şi frica. Că „redă glasul celui ce l-a pierdut” şi că purifică şi tămăduieşte gura, cu toate ale ei, de ulceraţii sau infecţii, precum şi toate suferinţele gâtului. Că redă bărbaţilor bărbăţia şi femeilor feminitatea, scăpându-le pe femei, mai cu seamă, de durerile şi de tulburările menstrelor.
Urmaşii lor, apoticarii, o prescriu ca pe un remediu bun pentru stările de panică sau de anxietate, pentru pierderea memoriei şi alienarea minţii.
Salvia în Reţetarul bucătarilor
Cărţile de bucate din toate timpurile scriu că salvia “salvează” stomacul, ajutându-l să mistuie mai uşor mâncărurile grele, cărora le dă un gust… pasional.
Salvia este, de altfel, preferata francezilor şi a italienilor care o pun proaspătă, bine mărunţită sau pulbere, în supe, în paste, în peşte şi fructe de mare, în pasta de brânză sau de unt pentru tartine, în sandwich-uri cu ouă sau cu pateu de linte sau fasole, în salate, în pâinea, pateurile, plăcintele şi biscuiţii de casă, în salate şi sucuri de fructe, ca să nu mai vorbim de vinul înmiresmat cu salvie.
În bucătăria mediteraneană salvia proaspătă sau pulbere, alături de busuioc, rozmarin, cimbru, oregano, pătrunjel şi dafin, face ca salata sau sucul de roşii, cartofii, vinetele, fasolea verde sau boabe, mazărea sau lintea să fie un ospăţ total.
În Provenţa se mănâncă, de pildă, o supă uşoară de salvie cu usturoi, numită Aïga boulida în traducere „apă fiartă”: şase căţei de usturoi se fierb într-un litru de apă cam 10 minute. Se stinge focul şi se adaugă o crenguţă de salvie şi una de cimbrişor, proaspete, şi se lasă să se pătrundă una de aromele celuilalt câteva minute. În bol, supa caldă se „îndulceşte” cu puţin ulei de măsline, puţin pătrunjel proaspăt mărunţit şi, eventual, brânză veche de capră, rasă. Se serveşte cu crutoane. De obicei la cină, duminica, sau într-o zi de sărbătoare, după un prânz copios. Francezii o numesc „soupe detox du dimanche soir”.
Aïga boulida salva la vida – aşa sună un proverb occitan. Ce ar vrea să spună ? Că supele simple cu ierburi sunt... elixiruri !
În Creta, ca de altfel în întreaga lume mediteraneană, se obişnuieşte uleiul de măsline aromat. Iată o reţetă simplă: se pun câteva frunze sau o crenguţă de salvie, două frunze de dafin, o crenguţă de cimbru şi una de rozmarin, într-o sticlă cu ulei de măsline extravirgin, sticlă care se lasă 3 săptămâni într-un loc ferit de lumină.
De ştiut că salvia proaspătă se păstrează în frigider câteva zile învelită într-o pânză sau în hârtie umedă.
Vinul de salvie
Un alt deliciu mediteranean: vin aromat cu salvie. O faimoasă reţetă se află într-un manuscris medieval: „Tractatus de modo preparandi et condiendi omnia cibaria” (Tratat despre cum se prepară şi se condimentează toate mâncărurile şi băuturile), manuscris ce i-a aparţinut celebrului chirurg Henri de Mondeville (1260-1320), medicul lui Filip cel Frumos.
Reţeta merită toată încrederea pentru că această operă de bucătărie terapeutică a fost scrisă, spun specialiştii, fie de un student, fie de un medic de la Şcoala de Medicină din Salerno.
Vinul de salvie sau de trandafiri se face astfel: iei trei livre (cam 330 gr) de salvie uscată bine şi trei măsuri (30 l) de vin bun şi parfumat. Freci bine salvia între palme şi o amesteci cu un sextar ( ½ l) din acel vin; laşi apoi vinul amestecat cu salvie într-o cană de lemn peste noapte. A doua zi dimineaţă pui tot vinul în butoi şi îl laşi până se limpezeşte. La fel se face şi vinul de trandafiri, mai ales la vremea culesului.
Vt uinum saluiatum atque rosatum, sic conficitur : accipe saluie libras tres, et bene desiccate, uini boni et odoriferi modios tres, et saluia bene desicata cum sextaro uno illius uini, bene fricando inter manus, commisceatur et dimittatur in uase ligneo per spatium unius noctis; mane uero, ponatur in dolio, et dimittatur donec clarificetur.Idem dico de rosis faciendis; et maxime, tempore uindemiarum. |
Oenologii de azi recomandă o ajustare a reţetei, care e un remediu excelent (un remediu, însă, şi nu un vin obişnuit de băut în fiecare zi): un litru de vin bun (roşu sau alb) şi 10 gr de salvie pudră. Salvia se amestecă cu o treime din vin şi se lasă 12 ore într-o sticlă, care se agită des ca salvia să-şi poată lăsa întreaga savoare şi putere. Apoi se strecoară cu grijă şi se amestecă cu restul de vin. Nu se conservă. Se bea doar un singur păhărel, recomandă ei, mai ales după un desert foarte dulce: nuci cu miere, de pildă.
Şi, dacă tot am pomenit de miere, vă puteţi îndulci vinul de salvie cu o linguriţă de miere.
Mai puteţi prepara un vin-medicament de salvie după o altă reţetă: puneţi 3 linguri de salvie pudră, puţină scorţişoară şi chimion într-un litru de vin dulce. Lăsaţi-l 7 zile să absoarbă puterea plantelor şi strecuraţi-l. Se beau 2-3 linguri înainte de masă: trezeşte pofta de mâncare şi … toate simţurile, mai ales pe cel de-al şaselea !
Sau, vă puteţi prepara chiar „mierea de salvie”: tot ce trebuie să faceţi este să puneţi 5 gr de pulbere de salvie într-un kg de miere.
Salvia, perechea Busuiocului în „Potirul îndrăgostiţilor” şi alte sfaturi…
„Potirul îndrăgostiţilor” este un filtru de dragoste. Alegeţi un vin parfumat şi bun. Îndulciţi-l cu miere şi, înainte de a-l turna în cupe, aşterneţi în ele un pat din câteva frunze proaspete de salvie şi câteva frunze proaspete de busuioc.
Turnaţi vinul şi, ţinând cupa în mâini, lăsaţi-vă învăluiţi unul în iubirea celuilalt. Lăsaţi cupele o oră înainte de a-l bea, ca vinul să primească energiile subtile ale salviei şi ale busuiocului, uniţi într-o îmbrăţişare fără sfârşit.
Puteţi, de asemenea, să vă faceţi o pernuţă cu salvie pe care s-o aşezaţi lângă perna pe care dormiţi. Cheamă visele profetice.
O baie sau un masaj uşor cu 2-3 picături de ulei esenţial de salvie, desigur amestecat într-o lingură de ulei de măsline, şi e vorba de o anume specie de salvie, Salvia sclarea, cunoscută şi ca Iarba Sfântului Ioan, vă pot împrospăta, relaxa şi trezi bucuria şi dragostea de viaţă. Pot alunga tristeţea, slăbiciunea, melancolia, anxietatea, palpitaţiile, tensiunea interioară sau nemulţumirea, aducându-vă o minunată pace şi putere lăuntrică, şi vă pot face senzuali, euforici şi inspiraţi. De asemenea, coboară liniştea asupra minţii hiperactive.
Un masaj uşor pe burtică cu ulei esenţial de salvie-Iarba Sfântului Ioan întăreşte uterul şi alină toate neplăcerile menopauzei, iar compresa caldă cu el domoleşte crampele menstruale.
Iar un masaj cu acest ulei (1-2 picături în 10 ml, cam o lingură, de ulei de măsline) pe faţă sau pe păr echilibrează pielea grasă şi vă scapă de mătreaţă.
Epitetul sclarea vine din grecescul scliros (σκληρός), tare, dur. Aceasta pentru că, deşi parfumul uleiului are note dulci ce amintesc de mosc şi este cel mai euforic dintre toate uleiurile, este o esenţă foarte tare care se foloseşte în cantităţi foarte mici.
De aceea, atenţie: nu folosiţi niciodată uleiul de salvie-Iarba Sfântului Ioan înainte sau după ce beţi alcool, dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi sau dacă aveţi probleme hormonale.
Puteţi, de asemenea, să scufundaţi în apa de baie câteva frunze proaspete de salvie. Vă veţi simţi ca Afrodita ieşind din spuma mării !
Să mai spunem că există şi soiuri de salvie cu aromă de fructe: salvia ananas (Salvia rutilans), salvia cireş (Salvia gregii) sau salvia grapefruit (Salvia dorisiana), toate dăruind ceva din … parfumul Afroditei deserturilor delicate: dulceaţă, şerbet, îngheţată, salate de fructe.
Salvia cea mântuitoare, împăciuitoarea naturii
În Regimen sanitatis Salernitanum sau Regola Sanitaria Salernitana – tratatul în versuri scris în latină (sec. XII-XIII) în comunitatea Şcolii de Medicină din Salerno (Scuola Medica Salernitana), prima Facultate de Medicină din Evul Mediu (ale cărei începuturi datează încă din sec al X-lea), un mic poem este dedicat salviei.
CAPUT LX. DE SALVIA
Cur moriatur homo, cui salvia crescit in horto?
Contra vim mortis non est medicamen in hortis.
Salvia confortat nervos, manuumque tremorem
tollit, et eius ope febris acuta fugit.
Salvia, castoreum, lavandula, primula veris,
nasturtius, athanasa: haec sanant paralytica membra.
Salvia salvatrix, naturae conciliatrix !
De ce să moară omul, dacă are salvie-n grădină ?
Leac moartea n-are în grădini.
Dar, salvia dă nervilor tărie şi tremuratul mâinilor ţi-l ia
şi de la faţa-i fuge chiar şi fierbinţeala.
Salvia, castoreum, lavanda şi ciuboţica-cucului
Năsturelul şi vetricea (iarba nemuririi) lecuiesc paralitice membre.
Salvie mântuitoare, împăciuitoarea naturii !
Atenţie: ultimul vers este special. Mesajul lui e următorul: salvia are puterea de a-l împăca pe om cu sine însuşi, cu lumea şi cu Dumnezeu, dar şi aceea de a îmblânzi natura/firea umană. Ceea ce vrea să spună, de fapt, este că împăcarea este începutul vindecării şi leacul tuturor bolilor şi, deopotrivă, calea spre mântuire.
Pentru că „a împăca” înseamnă, de fapt, „a îmblânzi”.
În treacăt fie spus, româna l-a moştenit pe „a împăca” din latina târzie, din *impaco, impacare, un compus neatestat al lui paco, pacare: a pacifica, a potoli, a linişti, a supune.
Sfatul herboriştilor
Salvia este cunoscută şi ca „Ceai de Provenţa” sau ”Ceai Grecesc” pentru că se bea foarte mult în sudul Franţei şi în Grecia. Iar tradiţia nu se înşeală. Cercetătorii spun că e una dintre cele mai bogate plante aromatice în compuşi antioxidanţi şi că are fier şi vitamina K.
Dar, în afară de puterea de a dărui viaţă lungă şi o stare bună de sănătate, salvia are multe alte puteri ascunse: curăţă gura, gingiile, gâtul (folosită ca gargară) şi plămânii, stomacul, intestinele, pancreasul, ficatul, vezica biliară, rinichii (folosită ca infuzie) şi, prin urmare … ajută la vindecarea abceselor dentare, a gingiilor inflamate, sângerânde şi ulcerate, a aftelor, amigdalitei, faringitei, bronşitei, indigestiei, colicilor, răcelii şi gripei … ca una care e un antiseptic şi un antibiotic natural.
Alte virtuţi ale infuziei de salvie: uşurează digestia, întăreşte uterul, alungă durerile menstruale, reglează ciclul menstrual (amenoree, dismenoree) şi ajută doamnele să treacă mai uşor prin perioada pre-menopauzei şi menopauzei. Are şanse să transforme o femeie frigidă într-o femeie fericită şi o femeie sterilă într-una fertilă.
În plus îi întremează pe convalescenţi şi pe cei epuizaţi trupeşte, sufleteşte şi mintal, îi readuce la viaţă pe depresivi şi îi linişteşte pe anxioşi şi pe cei ce suferă de nevroze.
Lecţia salviei
Salvia este o a doua şansă pentru cei ce nu pot avea gânduri bune, curate, luminoase, pentru cei întunecaţi de mânie, de invidie sau de alte porniri otrăvitoare, şi care, de aceea, nici nu sunt în stare să vorbească frumos.
Pentru cei care nu au mintea organizată/ordonată, limpede, armonioasă, frumoasă, ci cu ascunzişuri şi cu capcane, înceţoşată, fricoasă şi neîncrezătoare sau prea ambiţioasă.
Pentru că mintea, locul gândurilor, şi gura, locul cuvintelor, suferă.
Pentru cei care spun că „asta le cade greu la stomac”, sau „asta nu pot înghiţi/digera”.
Pentru femeile care declară că „nu pot concepe ca…” sau „nu pot concepe să…” şi pentru cele cărora li se refuză maternitatea sau suferă din pricina feminităţii lor neîmplinite, abuzate sau de care abuzează ele însele.
Pe scurt, salvia este o a doua şansă pentru cei lipsiţi de iubire, fie că n-au avut-o niciodată, fie că au pierdut-o, iubire pentru ei înşişi sau pentru cei din jurul lor, pentru cei ce nu (mai) iubesc nici lumea nici viaţa. Fiindcă marea putere a salviei este aceea de a deştepta dragostea.
Lecţia salviei este următoarea: toţi cei „salvaţi” de ea sunt, de fapt, tămăduiţi de împăcarea cu ei înşişi, cu lumea, cu cei din jurul lor şi cu Dumnezeu şi sunt tămăduiţi de îmblânzirea firii lor sălbatice. Adică, de acceptarea iubirii în viaţa lor. Nu întâmplător salvia le-a fost dăruită temperamentalilor mediteraneeni.
Avertisment: salvia se foloseşte în cantităţi mici. Sunt oprite de la ea viitoarele şi proaspetele mămici, care riscă să rămână fără bebe sau fără lapte.
