<img 
Se afișează postările cu eticheta Z- Sufletelului meu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Z- Sufletelului meu. Afișați toate postările
miercuri, 22 iunie 2011
sâmbătă, 18 iunie 2011
NI SE FURA ISTORIA
România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă (.). Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii "vechii Europe", o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană"
Maria Gimbutas, "Civilizaţie şi cultură"
DESCOPERIRI CARE ÎI REDUC LA TĂCERE PE OCCIDENTALI
Şi astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Creo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..
Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. "Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român" (1!).
Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului "Porţile de Fier", au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.
Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.
Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională "The Iron Gates in prehistory" (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.
"Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: "reprezentarea înfrângerii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi".Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată "Biblioteca istorică", prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).
Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava "Argo" şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la "Porţile de Fier". Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut "Caucaland" situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre.
Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor "dizidenţi de catifea", care, după decembrie 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după "reţete" stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional.
În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.
"La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul "naţiunii culturale". Prin "naţiuni culturale" autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie.modificate, pentru că ele numai corespund "criteriilor culturale", după care ar urma "spiritualizarea" lor, cum le place unora să spună. Primele victime se cunosc: Jugoslavia şi Cehoslovacia" (2).
Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o "Românie suverană şi independentă", cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E.
Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc de pelerinaj.
DIN NEGURA TIMPULUI
România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este "Grădina Maicii Domnului" şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.
De ce ne este frică de ceea ce am fost?...
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia , Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:
- în cea mai veche cronică turcească, intitulată "Ogusnam", adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că "Ţara Românilor" s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există! ;
- în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică "Wahalen oder Rumumy", pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale
- "descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a "ţării Ardil", adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely " (3).
- descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!
- a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită "Walahia" între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea;
- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării "Cosmographie", scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea.
NE ESTE FURATĂ ISTORIA
La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul "conspiraţii": de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, "Dacia", jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; "Getica", o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; "Istoria geţilor", scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur. "Getica", o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită "Istoria Romanilor". Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o "conspiraţie" împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri!
Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu "cel mai de seamă poet al veacului său", a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea "Dacia antiqua", inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:
"Călcând în goană goţii Din depărtate Asii
Cu alţii-n şir grăbit grăbit Venind pe cai gonaci
Al Daciei şi-al Romei Pe greci să îi răpună
Pământ de mult râvnit Pe Misii şi pe Traci,
Nu şterg a voastre nume Cu biciul nici Atilla
Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sciţi
De v-aţi păstrat lumina Nu pot frânge neamul
Aşa cum e înscris. Nepieritoarei ginţi.
Într-un năvalnic tropot
năvala lor zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte".
Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia "Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa "Mitologia dacilor", să dispară.
Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. "În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: "Victoria dacică" înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar "nu poate divulga adevărul din motive politice" (4).
În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu, Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea unei universităţi româneşti în Ardeal.
Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.
Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut. "Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu" (5).
Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.
Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii noştri. De ce? Pentru că sunt "barbari". Dacă vrem în Europa trebuie să susţinem că "de la Râm ne tragem", trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!
În aceaste articole caut să dovedesc originea nobilă a poporului nostru, să prezint personalităţi ale strămoşilor noştri care au făcut Istorie şi pentru alte naţii. Şi am tras o concluzie amară: CINEVA ne-a furat şi ne fură Istoria
Surse:
1. http://www.noidacii.ro/;
2. http://www.dacia.org/;
3. http://descopera.ro/;
4. http://www.yogaesoteric.net/;
5. http://ro.altermedia.info/
Maria Gimbutas, "Civilizaţie şi cultură"
DESCOPERIRI CARE ÎI REDUC LA TĂCERE PE OCCIDENTALI
Şi astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Creo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..
Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. "Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român" (1!).
Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului "Porţile de Fier", au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.
Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.
Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională "The Iron Gates in prehistory" (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.
"Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: "reprezentarea înfrângerii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi".Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată "Biblioteca istorică", prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).
Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava "Argo" şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la "Porţile de Fier". Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut "Caucaland" situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre.
Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor "dizidenţi de catifea", care, după decembrie 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după "reţete" stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional.
În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.
"La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul "naţiunii culturale". Prin "naţiuni culturale" autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie.modificate, pentru că ele numai corespund "criteriilor culturale", după care ar urma "spiritualizarea" lor, cum le place unora să spună. Primele victime se cunosc: Jugoslavia şi Cehoslovacia" (2).
Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o "Românie suverană şi independentă", cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E.
Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc de pelerinaj.
DIN NEGURA TIMPULUI
România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este "Grădina Maicii Domnului" şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.
De ce ne este frică de ceea ce am fost?...
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia , Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:
- în cea mai veche cronică turcească, intitulată "Ogusnam", adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că "Ţara Românilor" s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există! ;
- în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică "Wahalen oder Rumumy", pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale
- "descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a "ţării Ardil", adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely " (3).
- descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!
- a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită "Walahia" între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea;
- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării "Cosmographie", scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea.
NE ESTE FURATĂ ISTORIA
La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul "conspiraţii": de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, "Dacia", jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; "Getica", o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; "Istoria geţilor", scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur. "Getica", o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită "Istoria Romanilor". Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o "conspiraţie" împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri!
Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu "cel mai de seamă poet al veacului său", a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea "Dacia antiqua", inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:
"Călcând în goană goţii Din depărtate Asii
Cu alţii-n şir grăbit grăbit Venind pe cai gonaci
Al Daciei şi-al Romei Pe greci să îi răpună
Pământ de mult râvnit Pe Misii şi pe Traci,
Nu şterg a voastre nume Cu biciul nici Atilla
Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sciţi
De v-aţi păstrat lumina Nu pot frânge neamul
Aşa cum e înscris. Nepieritoarei ginţi.
Într-un năvalnic tropot
năvala lor zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte".
Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia "Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa "Mitologia dacilor", să dispară.
Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. "În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: "Victoria dacică" înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar "nu poate divulga adevărul din motive politice" (4).
În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu, Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea unei universităţi româneşti în Ardeal.
Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.
Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut. "Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu" (5).
Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.
Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii noştri. De ce? Pentru că sunt "barbari". Dacă vrem în Europa trebuie să susţinem că "de la Râm ne tragem", trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!
În aceaste articole caut să dovedesc originea nobilă a poporului nostru, să prezint personalităţi ale strămoşilor noştri care au făcut Istorie şi pentru alte naţii. Şi am tras o concluzie amară: CINEVA ne-a furat şi ne fură Istoria
Surse:
1. http://www.noidacii.ro/;
2. http://www.dacia.org/;
3. http://descopera.ro/;
4. http://www.yogaesoteric.net/;
5. http://ro.altermedia.info/
sâmbătă, 4 iunie 2011
"Nestemate ale iubirii"-Ramona Tuhut
!!!EGOUL VREA CARTE DE IDENTITATE;
EL ARE NEAPARATA NEVOIE SA SE IDENTIFICE CU "CINEVA","CEVA"papabil,"vizibil":nevasta-mea,fiica-mea,sotul meu,seful meu,iubita(ul) mea(meu),...sunt cineva-nu ma vedeti?merg la brat cu cineva(al meu)-se vede nu?e-al meu!...;el vrea clasificari,comparatii...
asta-i hrana lui,a egoului clipa de clipa;altfel mooaaareeee!se sufoca,nu mai are aer;
lucrul dupa care el alearga se numeste SIGURANTA-are neaparata nevoie de ea;atunci traieste,doar atunci e satisfacut(...am spatele asigurat,sotul MEU,nevasta-MEA...fiica-MEA!;
...dar noi,adesea il simtim pe celalalt ca si cum ar fi proprietatea noastra,ca si cum ne-ar apartine si am avea drepturi asupra lui.Sa nu uitam ca nici o lege omeneasca sau divina nu ne poate da dreptul de a dispune de alt suflet,de a-l inlantui,chiar daca,cu meschinarie,atribuim acestui lucru titlul inaltator de"iubire".
-"iubirea niciodata nu stapineste si nici nu vrea sa fie stapinita"(k.gibran)
am casa,masina,servici,copii...am,am,am...EU AM-opus lui eu sunt);
-"dar cum sa spun draga?doar e fiul MEU,[iubita(ul)mea],nu al altcuiva...eu l-am facut(!?)pt.el,pt.copii mei traiesc;sa-i fac(?)mari,sa-i vad la casele lor,(programind un viitor cu totul virtual,substituindu-ne CREATORULUI)etc..."
posesivitatea se naste din conceptia falsa ca starile mai mult sau mai putin frumoase pe care le traim alaturi de o alta fiinta sunt conditionate de prezenta ei...
!!!credeam ca "scopul" omului pe planeta asta e cu totul altul:-adica desavirsirea spirituala,unirea cu D-zeu,abandonarea totala in "bratele"SALE,iubirea !
...urmarea,atunci cind gresim ca drum,scop ales:
SUFERINTA!
uneori fara sfirsit[mai ales cind"ne"moare(?) cineva apropiat... sau ne paraseste iubitul(a);m-a inselat,s-a dus cu alta,ce-a gasit la aia?...etc]...
-opus lui,ego-ului este iubirea(cu adevarat)detasata;abia atunci IUBESTI,cind ti-e sufletul LIBER,neincarcat de identificari(posesii,titluri,functii,etc)
"Daca stapiniti de teama,veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara anotimpuri,unde veti ride dar nu cu intreaga voastra bucurie si unde veti plinge,dar nu in toate lacrimile voastre".
(kahlil gibran)
IUBESTE SI FII LIBER(A)!nu te incatusat(a)!;rupe"lanturile"!!!!;
ZBOARA!!!
CURAJ!
DESCHIDE-TI ARIPILE(INIMII)CIT MAI LARG!
TRAIESTE "OFERTA"(tot ceea ce primesti prin mesageri) LUI DUMNEZEU IN MOD PLENAR,NECENZURAT;
NU STII TU CE ARE DE GIND(PLANURI) CREATORUL CU TINE;
NU TE OPUNE;LAS'SA FIE,SA SE DERULEZE FILMUL,OPERA IN ALE CAREI ACTE JOCI ROLUL DIVIN AL VIETII,IMPREUNA CU "ACTORII"ALESI,(I-AI ATRAS PRIN REZONANTA!!!),DE D-ZEU,PT.A TE INTELEPTI TU;
Trebuie sa avem credinta ferma ca D-zeu ne ofera in fiecare moment exact ce avem nevoie in vederea evolutiei noastre spirituale.Si o face nu neaparat prin fiinta prin care dorim,ci prin cine considera EL mai potrivit.Ca un ajutor in aceasta directie,sa ne propunem sa traim mereu doar clipa prezenta,fara sa gindim ce va fi in viitor,pt.ca frica de a pierde ceva este o stare mai cumplita decit pierderea insasi.
asta-i hrana lui,a egoului clipa de clipa;altfel mooaaareeee!se sufoca,nu mai are aer;
lucrul dupa care el alearga se numeste SIGURANTA-are neaparata nevoie de ea;atunci traieste,doar atunci e satisfacut(...am spatele asigurat,sotul MEU,nevasta-MEA...fiica-MEA!;
...dar noi,adesea il simtim pe celalalt ca si cum ar fi proprietatea noastra,ca si cum ne-ar apartine si am avea drepturi asupra lui.Sa nu uitam ca nici o lege omeneasca sau divina nu ne poate da dreptul de a dispune de alt suflet,de a-l inlantui,chiar daca,cu meschinarie,atribuim acestui lucru titlul inaltator de"iubire".
-"iubirea niciodata nu stapineste si nici nu vrea sa fie stapinita"(k.gibran)
am casa,masina,servici,copii...am,am,am...EU AM-opus lui eu sunt);
-"dar cum sa spun draga?doar e fiul MEU,[iubita(ul)mea],nu al altcuiva...eu l-am facut(!?)pt.el,pt.copii mei traiesc;sa-i fac(?)mari,sa-i vad la casele lor,(programind un viitor cu totul virtual,substituindu-ne CREATORULUI)etc..."
posesivitatea se naste din conceptia falsa ca starile mai mult sau mai putin frumoase pe care le traim alaturi de o alta fiinta sunt conditionate de prezenta ei...
!!!credeam ca "scopul" omului pe planeta asta e cu totul altul:-adica desavirsirea spirituala,unirea cu D-zeu,abandonarea totala in "bratele"SALE,iubirea !
...urmarea,atunci cind gresim ca drum,scop ales:
SUFERINTA!
uneori fara sfirsit[mai ales cind"ne"moare(?) cineva apropiat... sau ne paraseste iubitul(a);m-a inselat,s-a dus cu alta,ce-a gasit la aia?...etc]...
-opus lui,ego-ului este iubirea(cu adevarat)detasata;abia atunci IUBESTI,cind ti-e sufletul LIBER,neincarcat de identificari(posesii,titluri,functii,etc)
"Daca stapiniti de teama,veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara anotimpuri,unde veti ride dar nu cu intreaga voastra bucurie si unde veti plinge,dar nu in toate lacrimile voastre".
(kahlil gibran)
ZBOARA!!!
CURAJ!
DESCHIDE-TI ARIPILE(INIMII)CIT MAI LARG!
TRAIESTE "OFERTA"(tot ceea ce primesti prin mesageri) LUI DUMNEZEU IN MOD PLENAR,NECENZURAT;
NU STII TU CE ARE DE GIND(PLANURI) CREATORUL CU TINE;
NU TE OPUNE;LAS'SA FIE,SA SE DERULEZE FILMUL,OPERA IN ALE CAREI ACTE JOCI ROLUL DIVIN AL VIETII,IMPREUNA CU "ACTORII"ALESI,(I-AI ATRAS PRIN REZONANTA!!!),DE D-ZEU,PT.A TE INTELEPTI TU;
Trebuie sa avem credinta ferma ca D-zeu ne ofera in fiecare moment exact ce avem nevoie in vederea evolutiei noastre spirituale.Si o face nu neaparat prin fiinta prin care dorim,ci prin cine considera EL mai potrivit.Ca un ajutor in aceasta directie,sa ne propunem sa traim mereu doar clipa prezenta,fara sa gindim ce va fi in viitor,pt.ca frica de a pierde ceva este o stare mai cumplita decit pierderea insasi.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=7oHObnP1sGE&w=560&h=315] MULTUMESTE-I PT.ROLUL PE CARE AI POSIBILITATEA SA-L INTERPRETEZI,MAIESTRINDU-TE IN IUBIREA ADEVARATA-ACEEA DE CREATOR SI NU DE CREATURI(ele au roluri,ca si tine,pasind pe cale,spre "TINTA"finala)!
"Prin durere se sparge cochilia care va acopera judecata.
Precum simburele fructului trebuie sa se crape,ca astfel miezul de taina sa se poata darui soarelui,asa trebuie sa va cunoasteti durerea.
Si numai asa veti izbuti sa va pastrati inima in inflorirea miracolului zilnic al vietii;
Numai asa nu va va parea mai putin miraculoasa decit bucuria;
Ea este doctoria amara cu ajutorul carei nestiutul vraci din fiecare tamaduieste eul bolnav;
Marturisiti-va,asadar,acestuia si sorbiti-i leacul in tacere si liniste,
Fiindca mina-i,cu toate ca grea si dura,este condusa de mina binevoitoare a celui Nevazut.
Iar cupa pe care v-o ofera,chiar daca va arde buzele,a fost modelata din lutul pe care Olarul l-a muiat cu propriile sfinte lacrimi"(k.gibran)
DOAR FII!!!
DOAR RAMII "TACUT(A)" !!!
IUBESTE
****Cele mai frumoase citate despre iubire
Mari personalitati ale lumii au lasat in urma lor cuvinte care descriu in fapt, cel mai frumos sentiment de pe Pamant - iubirea.
• Platon - citate despre iubire --> (427-347BC) filosof grec a carui intelepciune a transgresat milenii.
“La atingerea iubirii, oricine devine poet”.
“Fiecare inima canta un cantec incomplet, pana cand o alta inima ii raspunde fredonand. Cei care isi doresc sa cante vor gasi mereu un cantec”.
• de la Khalil Gibran - citate despre iubire; Khalil Gibran (1883-1931) a fost un poet, mistic si pictor american, originar din Liban. Opera sa este cu desavarsire impresionanta, plina de iubire si intelepciune. A scris “Profetul” si “In gradina profetului”.
“Viata fara iubire este ca un copac fara flori si fara fructe”. Cele mai frumoase citate despre iubire pornite din inimile unor mari umanisti
“Asa cum dragostea te incoroneaza, asa te crucifica”.
“Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece, fiindca daca se va intoarce, va fi pentru totdeauna al tau. Si daca nu se va intoarce, inseamna ca nu a fost niciodata al tau”.
• Citate despre iubire ramase de la Hermann Hesse - romancier si poet suedez, nascut in Germania. A trait in perioada 1877-1962 si a primit in anul 1946 Premiul Nobel pentru Literatura.
"Oh, dragostea nu este aici pentru a ne face fericiti. Eu cred ca exista ca sa ne arate cat de mult putem indura”.
“Daca stiu ce este iubirea este datorita tie”.
“Poate ca oamenii ca noi nu pot iubi. Oamenii obisnuiti pot – acesta este secretul lor”.
• Citate despre iubire de Alice Walker - (1944~) autoare americana, feminista. Majoritatea cuvintelor despre iubire care au ramas in istorie au fost rostite de barbati, preamarind frumusetea si sentimentele lor fata de femei. Alice Walker este una dintre cele mai celebre scriitoare americane, romanul ei “The Colour Purple” publicat in anul 1982, devenind un clasic mult ovationat peste ani. Este momentul sa aflam ce inseamna iubirea din gura unei femei:
“Cu siguranta, Pamantul poate fi salvat de catre oamenii care insista sa iubeasca”.
“Am invatat sa nu mai sufar din cauza iubirii, ci sa o onorez din toata inima”.
“Ma innebuneste sa vad ce imensa pierdere este atunci cand oamenii care se iubesc nu reusesc sa aiba o discutie”.
• Citate despre iubire de Friedrich Wilhelm Nietzsche - (1844-1900) filosof german si poet. Intelegem ca iubirea nu a murit...
“Cu adevarat, iubim viata si nu pentru ca suntem obisnuiti sa traim, ci pentru ca suntem obisnuiti sa iubim. Exista mereu o anume nebunie in iubire, dar mereu exista un anumit motiv pentru nebunie”.
“Iubirii ii este mai frica de schimbare decat de distrugere”
• Citate despre iubire de Zelda Fitzgerald --> (1900-1948) scriitoare americana. Zelda Fitzgerald este o alta scriitoare americana de mare notorietate, iar citatele ei despre iubire sunt cu adevarat tulburatoare:
“Nu vreau sa traiesc. Vreau sa iubesc si sa traiesc din intamplare”.
“Nimeni nu a reusit sa masoare, nici macar poetii, cat poate inima sa duca”.
• Despre iubire, Pablo Picasso -->(1881-1973) pictor si sculptor spaniol
“Dragostea este cel mai inviorator lucru din viata”.
• Citate despre iubire de Lev Tolstoi --> (1828-1910) romancier rus, filosof, mistic
“Doar oamenii capabili sa iubeasca cu forta pot sa simta o mare durere, iar aceasta mare nevoie de iubire le anuleaza durerea si ii vindeca”.“Iubirea este viata. Tot, tot ce pot sa inteleg, inteleg doar fiindca iubesc”.
“Cand iubesti pe cineva, iubesti acea persoana asa cum este si nu asa cum ti-ai dori tu ca acel om sa fie”
• Citate despre iubire simtite si gandite de cel mai mare fizician, parintele Teoriei relativitatii --> Albert Einstein (1879-1955)
“Gravitatia nu este responsabila pentru faptul ca oamenii se indragostesc”.
“Cum este oare posibil sa explici in termenii chimiei si ai fizicii un fenomen biologic atat de important cum este prima iubire?”. Prin aceste cuvinte, Einstein neaga intr-un fel, modul pragmatic de a vorbi despre iubire.
• Citate despre iubire ramase de la un mare romantic - Victor Hugo - (1802-1885) Hugo a fost un romancier, poet , pictor si dramaturg francez si un mare activist pentru drepturile oamului. El a scris Mizerabilii. Victor Hugo a divinizat iubirea.
“Cel mai puternic simptom al iubirii este tandretea care devine uneori, insuportabila”.
“Cea mai mare fericire a vietii este sa fii convins ca esti iubit”.
“Puterea privirii a fost atat de mult abuzata in povestile de dragoste incat a inceput sa devina necredibila. Prea putin mai indraznesc astazi sa spuna ca doua fiinte s-au indragostit fiindca s-au privit. Si cu toate acestea, asa incepe iubirea; doar asa”.
• Cum simtea scriitorul argentinian Borges, iubirea... Citate despre iubire de Jorge Luis Borges - autor argentinian care a trait in perioada 1899-1986.
“Sa te indragostesti inseamna sa creezi o religie cu un dumnezeu imperfect”.
“A fi cu tine sau a nu fi cu tine este singurul mod pe care il am la indemana ca sa masor timpul”.
Copilasi
De ce circula singele in corp?
Sangele umbla prin corp, ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece.(6 ani).
La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)
De ce ne spalam cu sapun?
Noi ne spalam, ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)
Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)
Ce este sufletul?
Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi prajituri si lu ala mic. (8 ani)
Sufletul are o forma de inima. (8 ani)
Ce este tristetea? Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)
De ce sa pun potcoave la cai? La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate, atunci cand pune frana calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)
Ce inseamna cuvantul 'modern'? Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)
Cum se face parfumul? Parfumul se face din apa, dop si din parfum. (5 ani)
Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem? Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai 'miau'. (10 ani)
Ce este timpul? Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)
Ce sunt buruienile? Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)
Ce este acela un secret? Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)
Ce este zambetul? A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani) A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7ani)
La ce foloseste steagul? Steagul foloseste, ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.
Ce este acela un minister? Minister inseamna, ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)
Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)
Ce este igiena? Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)
Din ce se face sapunul? Sapunul se face din mai multi clabuci, la un loc. (6 ani)
De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)
De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?
Dirijorul da din maini, ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)
Dirijorul are un bat in mana, ca e urat sa arate cu degetul, la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)
De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)
Sangele umbla prin corp, ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece.(6 ani).
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)
Noi ne spalam, ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)
Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)
Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi prajituri si lu ala mic. (8 ani)
Sufletul are o forma de inima. (8 ani)
Ce este tristetea? Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)
De ce sa pun potcoave la cai? La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate, atunci cand pune frana calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)
Ce inseamna cuvantul 'modern'? Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)
Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem? Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai 'miau'. (10 ani)
Ce este timpul? Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)
Ce sunt buruienile? Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)
Ce este acela un secret? Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)Ce este zambetul? A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani) A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7ani)
La ce foloseste steagul? Steagul foloseste, ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.
Ce este acela un minister? Minister inseamna, ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)
Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)
Ce este igiena? Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)
De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)
De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?
Dirijorul da din maini, ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)
Dirijorul are un bat in mana, ca e urat sa arate cu degetul, la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)
vineri, 28 ianuarie 2011
Calea inteleapta spre fericire
Secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret.Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi.
Este foarte greu, dar si rasplata e foarte mare.
Uite sapte pasi de urmat:
Primul paseste sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOTIUNE.
Al doilea paseste sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste RESPECT DE SINE.
Al treilea paseste sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau ; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.
Al patrulea paseste sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.
Al cincilea paseste sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeste CINSTE.
Al saselea paseste ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENTA.
Ultimul paseste sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT.
vineri, 24 decembrie 2010
Necazurile lui Moş Crăciun!
Desigur că toţi am crezut sau credem că Moş Crăciun nu are probleme!Şi totuşi…Pe 23 decembrie este convocat la DNA! Cum de ce?
Să dea declaraţii în legătură cu veniturile sale!
Poliţia îi solicită permis de conducere pentru atelajul său cu reni!
Asociaţia pentru protecţia animalelor îl acuză că exploatează renii şi îi supune la munci nepermise!
În unele ţări i se solicită viză de intrare, inclusiv în spaţiul Schengen!
Ministerul finanţelor i-a trimis o notă prin care voia să ştie ce fel de activitate desfăşoară; persoană fizică sau juridică!
Ministerul mediului l-a admonestat că poluează prin faptul că intra pe hornurile caselor.
De la MAI a primit o înştiinţare cum că îi trebuie autorizaţie pentru intrarea pe hornuri!
Există mari probleme cu importul de zăpadă şi brazi în ţările calde.
Toate astea le-am aflat din surse private din staff-ul Moşului, pe care însă acesta nu a vrut să le afle copiii lumii.
Dar ca întotdeauna Moş Crăciun va veni trecând peste toate piedicile puse de cei care nu vor ca noi toţi să ne bucurăm de Sfintele Sărbători ale Crăciunului.
Vă doresc SĂRBĂTORI FERICITE şi să treceti cu bine peste greutăţile vieţii.
FIŢI OPTIMIŞTI, având cu voi SPIRITUL SFÂNT AL SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN.
CRACIUN FERICIT !
ROBOTUL TELEFONIC AL BUNICII
- Bună ziua , în acest moment nu sunt disponibilă. Vă rog să lăsaţi un mesaj după sunetul caracteristic: Beeeeeppp! ...
- Dacă eşti unul dintre copiii mei , apasă 1 , 2 , 3 , ... (în funcţie de care copil eşti) şi foloseşte următoarele opţiuni:
- Dacă vrei să-ţi ţin copiii , apasă 2.
- Dacă vrei să-ţi spăl hainele şi să ţi le calc , apasă 3.
- Dacă vrei să doarmă copiii aici , apasă 4.
- Dacă vrei să-ţi iau copiii de la şcoală , apasă 5.
- Dacă vrei să-ţi trimit mâncare acasă , apasă 6.
- Dacă vrei să vii să mănânci aici , apasă 7.
- Dacă vrei bani , apasă 8.
- Dacă vrei să vin ca să-ţi fac curat in casa , apasa 9.
- Dacă vrei să mă chemi la cină , să mă duci la teatru , sau la restaurant , să ma inviţi la o ieşire la plimbare in wek-end ,
să ma inviţi în vacanta la mare sau la munte , atunci începe să vorbeşti!
joi, 23 decembrie 2010
"Succesul din inima" de Camelia Patrascanu
Nu cred ca exista om care sa nu-si doreasca prosperitate, succes – indiferent ce forma iau acestea. Unii doresc succes social, altii in tratamentul urmat, altii in iubire sau afaceri, iar unii vor sa aiba succes in… efortul de a fi lasati in pace. Pentru unii succes inseamna sa traverseze situatii neobisnuite, ca niste zei olimpieni. Altii traiesc succesul daca li se sustine adevarul si li se da dreptate. Unii isi reprezinta succesul in premii, altii in aplauze, unii intr-o cina romantica sau o masa copioasa, altii cunosc succesul cand isi permit o pereche de pantofi noi. Dar fie ca e vorba de recunoastere sociala sau de propria satisfactie, cu totii ne dorim reusita in directia in care ne depunem eforturile.
Dar ….desi ne dorim succesul - unii dintre noi chiar cu disperare - totusi cei mai multi nu facem altceva dacat sa-l alungam de langa noi, zi de zi. Pentru ca nu stim sa ne relationam cu SUCCESUL suntem sabotorii propriului nostru succes.
A te relationa cu tot ce inseamna PROSPERITATE, REUSITA, REALIZARE, inseamna sa le recunosti prezenta oriunde si la oricine le intalnesti.
Profetirea propriului succes
Cand cineva ne impartaseste vestea succesului sau, cel mai frumos dar pe care i-l putem face este sa ne bucuram sincer pentru succesul sau. Dar momentul este o ocazie formidabila si pentru noi de a ne conecta sufleteste la forta universala ce a permis materializarea acelei reusite. Prin bucuria pe care o simtim pentru realizarea celuilalt, vom atrage o energie a succesului in viata noastra. Aceasta deschidere a sufletului, acceptare si empatie, ne pune in rezonanta cu intreg Belsugul Universului. Virtutea de a ne bucura sincer pentru altii ne profeteste viitoarea reusita, ne deschide caile vietii, ne arata solutiile sau greselile de evitat. Bucuria ne pregateste inima sa intre in rezonanta cu tot ceea ce noi numim Succes si sa aduca in viata noastra reusita pe care ne-o dorim. Iar daca ceea ce ne dorim nu este potrivit sau benefic pentru noi (pentru ca, poate, inca nu stim ce este cu adevarat benefic pentru noi), sentimentul sincer si inocent de bucurie va atrage ceva mai bun decat ceea ce ne dorim.
Cu alte cuvinte, bunatatea inimii noastre se va cupla la Succesul rezervat pentru noi si nu la cel inchipuit de noi.
Dar ca lucrurile sa functioneze, trebuie sa ne scoatem din minte orice rationare contabiliceasca si sa facem lucrurile din inima. Cand ne bucuram sincer de orice realizare a unui semen, ne punem in rezonanta cu bucuria succesului in sine, cu esenta a tot ce numim realizare si implinire. Si ne apropiem un pic mai mult de ele.
Am putea considera ca un semn bun, fiecare ocazie cand cineva ne alege pentru a se lauda cu reusita sa.
Invidia – deconectarea de la prosperitate si succes
Inividia nu face decat sa ne indeparteze de prosperitate. Ea dovedeste incapacitatea noastra de a recunoaste bogatia si succesul, acolo unde apar. Incapacitatea de le primi cu bucurie, in realitatea in care traim, chiar daca nu sunt in posesia noastra. Chiar daca nu le avem noi, direct, faptul ca auzim despre ele este un semnal ca materializarea lor se apropie de noi. Trebuie doar sa nu le alungam prin invidii, competitie, neincredere, lacomie sau circumspectie.
Cand atragem invidiosi, desi nu ne dam seama pentru ce ne-ar putea invidia unii, este semn ca avem o relatie defectuoasa cu ceea ce numim reusita. Fie ca am atins-o sau nu, superioritatea pe care o afisam atrage atentia asupra putinului sau multului nostru.
Asadar, relatia noastra cu succesul nu se stabileste corect atunci cand:
- fie in secret ne dorim si ravnim mai mult decat avem si nu ne simtim bogati cu ce avem
- fie ne consideram superiori celorlalti pe care ii consideram lipsiti de succes.
In ambele cazuri, ideea de lipsa si neajuns se strecoara in inima si mintea noastra (nu avem noi sau nu au altii destul). Iar acest gol poate atrage (prin invidia trezita in altii) o paguba sau o nereusita viitoare. Orice gand sau emotie legate de neajunsuri, nemultumiri sau lipsa vor atrage mai departe noi motive de a fi nemultumiti si nefericiti.
Pizma arata neputinta de a te relationa cu propria prosperitate, cu propria abundenta si cu propriul succes – acelea rezervate pentru tine in aceasta existenta. Si atunci le ravnesti pe ale altuia. E de doua ori sarac, cel ce face asta – o data pentru ca se considera lipsit si a doua oara pentru credinta ca nici in viitor nu poate atinge propria ABUNDENTA.
Saracia sufleteasca atrage saracie materiala, prin pierderi de tot felul si lipsa de spor.
Critica adusa succesului altora – cimitirul propriei noastre reusite
Este foarte adevarat, nu toate succesele sunt onorante. Unii obtin banii tradand, altii intorcand spatele prietenilor, altii imbrancind, altora li se intampla sa reuseasca, aparent fara sa merite. Sunt tot felul de reusite, unele admirabile, altele explicabile, unele condamnabile, altele absurde. Explicatia este simpla: au succes, chiar si prin metode ilicite, oamenii centrati pe dorinta lor, care pastreaza o anumita inocenta in suflet sau nu isi dau seama de dimensiunea reala a faptelor lor. In momentul in care realizeaza ce au facut (regret, cainta, blamare, dezgust etc.), succesul dispare.
Altii sunt de-a dreptul malefici si tot inregistreaza succes – nu cred ca cineva vrea cu adevarat un astfel de succes. Energia negativa degajata de astfel de acumulari se intoarce asupra individului, asupra neamului sau, chiar pe generatii (plata vine, indiscutabil, pe o cale sau alta).
Cand ne intalnim cu succesul/bogatia altuia, trebuie sa le onoram (mai putin ultima categorie amintita, unde e bine sa ne abtinem de la orice fel de sentimente sau reactii). Nu pe „posesorul” lor, neaparat. A condamna bogatia din viata altui om ne trezeste invidia, inacceptarea, bucuria de a condamna si de a minimaliza o persoana, de a anihila o stradanie.
Discutabile sunt metodele inavutirii, dar ABUNDENTA in sine nu este decat energie materializata, ce are un caracter impersonal.
Cand condamnam succesul cuiva (popularitatea sa, averea sa, vitalitatea, fizicul etc.) nu vedem omul in profunzime. Iar reusita lui suntem tentati sa o percepem ca fiind obtinuta in detrimentul nostru. Dar nimeni nu poate fura succesul altcuiva. Asa cum nimeni nu moare in locul altcuiva. Fiecare are propriul sau destin si propriul sau culoar de afirmare si reusita.
Fiecare are propriul tezaur, propria abundenta si propriul succes de descoperit. Ni s-au pus in leagan. Pe acestea le vrem materializate. Cum?
a) Invingandu-ne frica de esec. Aceasta poate fi de multe ori atat de coplesitoare, incat nici nu mai initiem vreo actiune, pur si simplu renuntam inainte de a incepe, sau ne dezumflam pe parcurs, ne lasam coplesiti, spunandu-ne „oricum, n-ar fi iesit nimic”.
b) Apoi, chiar daca suna straniu, invingandu-ne frica de succes – aceasta apare cand intelegem/intuim ca un succes viitor ne-ar scoate din comoditatea noastra zilnica si ne-ar obliga sa ne asumam un statut care presupune responsabilitati mai mari.
Succesul obtinut ilicit de catre altii ne creaza iluzia ca ni se fura accesul la propria avere. Dar nimeni nu poate sa obtina ceva de la noi, decat daca ne dam cumva la o parte, daca cedam din dreptul nostru sau daca nu ne recunoastem puterea de a posea ce avem. Pierdem sau ni se fura abundeta daca ne intretinem frica, invidia, furia, ura, dusmania, lacomia, zgarcenia, posedare vlaguita, neasumarea bogatiei.
Chiar daca in viata unii par sa ia averile/drepturile altora, in plan energetic lucrurile stau altfel. Acele averi fie nu sunt corect detinute, fie nu apartin de drept divin posesorului, fie nu sunt onorate si pastrate cu putere si demnitate, de catre posesor. Ati intalnit vreodata persoane care se simteau vinovate pentru prosperitatea lor, cand intalneau oameni suferinzi sau nevoiasi? Ei bine, acestia incepeau sa-si slabeasca legaturile cu propria sanatate, cu propriul confort, cu propria iubire, cu propriile relatii, cu propriul succes social.
A ajuta si a simti compasiune este absolut onorant. Dar cainarea altora si mila pot genera o usoara jena vizavi de posesiuni, apoi chiar vinovatie, ca in final sa se creeze subconstient, o nevoie imperioasa de echilibrare, atragand astfel o pierdere compensatorie. Moralitatea este salvata, vinovatia este vindecata! A nu se intelege de aici ca trebuie sa fim superiori, insensibili, sfidatori, indiferenti, condescendeti sau jignitori cu situatia altora. Asta ar insemna sa judecam si sa respingem lipsurile altora, adica sa ne relationam cu lipsurile (prin dezgust sau teama) si deci sa le atragem mai tarziu in propria viata – conform legii rezonantei: rezonezi cu lucrul la care te gandesti, indiferent daca termenii sunt pozitivi sau negativi.
Lucrurile apar in viata noastra daca le strigam pe nume, daca le pomenim. Nu conteaza ca o facem cu dragoste sau dezaprobare. Numele este rostit – legatura a fost creata! De aceea e bine sa pomenim mai putin esecurile si aspectele care ne displac in viata si sa pomenim mai des succesele. Sa ne fixam atentia si iubirea mai mult pe ce vrem sa obtinem ori sa crestem in viata noastra si mai putin pe ce vrem sa respingem.
Ganditi-va la un lucru: de fiecare data cand respingem ceva sau folosim o negatie este pentru ca vrem contrariul. Nu e mai bine atunci sa ne dorim direct acel lucru si sa folosim afirmatii si fraze constructive?
Inima stie unde este succesul!
1heart_earth_ (1)
Pentru a obtine in viata noastra lucrul dorit, trebuie sa ne cream o legatura intima, energetica, chiar spirituala, cu lucrul pe care vrem sa-l atragem. Trebuie sa-i cream loc, sa-i dam un spatiu in viata noastra. Sa ne pregatim inima sa-l primeasca deschis. Intr-un fel, sa ii cream o matrice energetica, pentru a se putea materializa.Succesul si Abundenta trebuie sa existe mai intai in inima noastra, pentru a se putea materializa in viata noastra. Si cand ele exista in inima, ne vom putea bucura pentru oricine care deja le are in viata sa.
Daca ne dorim sanatate, va trebui sa o simtim mai intai peste tot pe unde ne duc pasii si viata. Sa o indentificam si sa relationam cu ea. Sa ne bucuram de fiecare data cand o recunoastem in viata cuiva si sa o invocam cand vedem stradania unui semen de a o atinge. Sa o recunoastem in fiecare aliment pe care il consumam – gandindu-ne la ea si multumind hranei pentru energia vitala pe care o contine (in masura in care contine – depinde de noi ce hrana alegem sa ne punem pe masa).
Daca ne dorim bani, sa ne bucuram de fiecare data cand ii vedem sau ii atingem, de fiecare data cand cineva ne pomeneste de prosperitatea sa. Nu ca si cand ar fi a noastra, sau am tanji-o pentru noi. E imposibil sa ai bunul altuia, cand Universul ti-a rezervat propria ta bogatie (cei care isi insusesc cu adevarat bunul altuia, cedeaza fara sa stie ceva dintr-un bun al lor: sanatate, iubire, apreciere, familie etc.).
Daca ne dorim prietenie sincera, o vom recunoaste si ne vom bucura pentru ea, de fiecare data cand o vom intalni in viata cuiva. O vom cultiva in jurul nostru, pregatindu-ne sufletul pentru ea.
Daca ne dorim iubire, ne vom bucura pentru dragostea unor apropiati. Nu vom tanji dupa iubirea altora, nici nu vom judeca felul in care altii au obtinut-o, ci vom cauta sa-i cerem vietii propria noastra iubire, aceea pentru care inima noastra e pregatita.
Daca ne dorim copii, ne vom bucura sa-i intalnim oriunde viata ne va aduce in preajma lor. Bucurandu-ne pentru cei care ii au, incurajandu-i pe cei care se pregatesc sa fie parinti, felicitandu-i pe cei care i-au crescut.
Daca ne dorim succes profesional, ne vom bucura pentru succesul altora si le vom dori succes celor ce vor sa se afirme, insotindu-i cu gandurile noastre bune, dandu-le incredere, energie si curaj.
Daca ne dorim abundenta, atunci sa o recunoastem si sa o onoram cu bucurie, oriunde si la oricine o intalnim.
Concluzie
Orice ne dorim sa obtinem, trebuie sa traim mai intai in inima.
Sa relationam cu ceea ce dorim sa avem, intrand in rezonanta oricand si cu orice prilej cu acel lucru.
Sa ne bucuram cand altii au ceea ce noi ne dorim – e semn ca se apropie si de noi propria noastra realizare si implinire.
Sa-i multumim Vietii pentru nesfarsita sa ABUNDENTA din care ne putem servi oricand.
Dar ….desi ne dorim succesul - unii dintre noi chiar cu disperare - totusi cei mai multi nu facem altceva dacat sa-l alungam de langa noi, zi de zi. Pentru ca nu stim sa ne relationam cu SUCCESUL suntem sabotorii propriului nostru succes.
A te relationa cu tot ce inseamna PROSPERITATE, REUSITA, REALIZARE, inseamna sa le recunosti prezenta oriunde si la oricine le intalnesti.
Profetirea propriului succes
Cand cineva ne impartaseste vestea succesului sau, cel mai frumos dar pe care i-l putem face este sa ne bucuram sincer pentru succesul sau. Dar momentul este o ocazie formidabila si pentru noi de a ne conecta sufleteste la forta universala ce a permis materializarea acelei reusite. Prin bucuria pe care o simtim pentru realizarea celuilalt, vom atrage o energie a succesului in viata noastra. Aceasta deschidere a sufletului, acceptare si empatie, ne pune in rezonanta cu intreg Belsugul Universului. Virtutea de a ne bucura sincer pentru altii ne profeteste viitoarea reusita, ne deschide caile vietii, ne arata solutiile sau greselile de evitat. Bucuria ne pregateste inima sa intre in rezonanta cu tot ceea ce noi numim Succes si sa aduca in viata noastra reusita pe care ne-o dorim. Iar daca ceea ce ne dorim nu este potrivit sau benefic pentru noi (pentru ca, poate, inca nu stim ce este cu adevarat benefic pentru noi), sentimentul sincer si inocent de bucurie va atrage ceva mai bun decat ceea ce ne dorim.
Cu alte cuvinte, bunatatea inimii noastre se va cupla la Succesul rezervat pentru noi si nu la cel inchipuit de noi.
Dar ca lucrurile sa functioneze, trebuie sa ne scoatem din minte orice rationare contabiliceasca si sa facem lucrurile din inima. Cand ne bucuram sincer de orice realizare a unui semen, ne punem in rezonanta cu bucuria succesului in sine, cu esenta a tot ce numim realizare si implinire. Si ne apropiem un pic mai mult de ele.
Am putea considera ca un semn bun, fiecare ocazie cand cineva ne alege pentru a se lauda cu reusita sa.
Invidia – deconectarea de la prosperitate si succes
Inividia nu face decat sa ne indeparteze de prosperitate. Ea dovedeste incapacitatea noastra de a recunoaste bogatia si succesul, acolo unde apar. Incapacitatea de le primi cu bucurie, in realitatea in care traim, chiar daca nu sunt in posesia noastra. Chiar daca nu le avem noi, direct, faptul ca auzim despre ele este un semnal ca materializarea lor se apropie de noi. Trebuie doar sa nu le alungam prin invidii, competitie, neincredere, lacomie sau circumspectie.
Cand atragem invidiosi, desi nu ne dam seama pentru ce ne-ar putea invidia unii, este semn ca avem o relatie defectuoasa cu ceea ce numim reusita. Fie ca am atins-o sau nu, superioritatea pe care o afisam atrage atentia asupra putinului sau multului nostru.
Asadar, relatia noastra cu succesul nu se stabileste corect atunci cand:
- fie in secret ne dorim si ravnim mai mult decat avem si nu ne simtim bogati cu ce avem
- fie ne consideram superiori celorlalti pe care ii consideram lipsiti de succes.
In ambele cazuri, ideea de lipsa si neajuns se strecoara in inima si mintea noastra (nu avem noi sau nu au altii destul). Iar acest gol poate atrage (prin invidia trezita in altii) o paguba sau o nereusita viitoare. Orice gand sau emotie legate de neajunsuri, nemultumiri sau lipsa vor atrage mai departe noi motive de a fi nemultumiti si nefericiti.
Pizma arata neputinta de a te relationa cu propria prosperitate, cu propria abundenta si cu propriul succes – acelea rezervate pentru tine in aceasta existenta. Si atunci le ravnesti pe ale altuia. E de doua ori sarac, cel ce face asta – o data pentru ca se considera lipsit si a doua oara pentru credinta ca nici in viitor nu poate atinge propria ABUNDENTA.
Saracia sufleteasca atrage saracie materiala, prin pierderi de tot felul si lipsa de spor.
Critica adusa succesului altora – cimitirul propriei noastre reusite
Este foarte adevarat, nu toate succesele sunt onorante. Unii obtin banii tradand, altii intorcand spatele prietenilor, altii imbrancind, altora li se intampla sa reuseasca, aparent fara sa merite. Sunt tot felul de reusite, unele admirabile, altele explicabile, unele condamnabile, altele absurde. Explicatia este simpla: au succes, chiar si prin metode ilicite, oamenii centrati pe dorinta lor, care pastreaza o anumita inocenta in suflet sau nu isi dau seama de dimensiunea reala a faptelor lor. In momentul in care realizeaza ce au facut (regret, cainta, blamare, dezgust etc.), succesul dispare.
Altii sunt de-a dreptul malefici si tot inregistreaza succes – nu cred ca cineva vrea cu adevarat un astfel de succes. Energia negativa degajata de astfel de acumulari se intoarce asupra individului, asupra neamului sau, chiar pe generatii (plata vine, indiscutabil, pe o cale sau alta).
Cand ne intalnim cu succesul/bogatia altuia, trebuie sa le onoram (mai putin ultima categorie amintita, unde e bine sa ne abtinem de la orice fel de sentimente sau reactii). Nu pe „posesorul” lor, neaparat. A condamna bogatia din viata altui om ne trezeste invidia, inacceptarea, bucuria de a condamna si de a minimaliza o persoana, de a anihila o stradanie.
Discutabile sunt metodele inavutirii, dar ABUNDENTA in sine nu este decat energie materializata, ce are un caracter impersonal.
Cand condamnam succesul cuiva (popularitatea sa, averea sa, vitalitatea, fizicul etc.) nu vedem omul in profunzime. Iar reusita lui suntem tentati sa o percepem ca fiind obtinuta in detrimentul nostru. Dar nimeni nu poate fura succesul altcuiva. Asa cum nimeni nu moare in locul altcuiva. Fiecare are propriul sau destin si propriul sau culoar de afirmare si reusita.
Fiecare are propriul tezaur, propria abundenta si propriul succes de descoperit. Ni s-au pus in leagan. Pe acestea le vrem materializate. Cum?
a) Invingandu-ne frica de esec. Aceasta poate fi de multe ori atat de coplesitoare, incat nici nu mai initiem vreo actiune, pur si simplu renuntam inainte de a incepe, sau ne dezumflam pe parcurs, ne lasam coplesiti, spunandu-ne „oricum, n-ar fi iesit nimic”.
b) Apoi, chiar daca suna straniu, invingandu-ne frica de succes – aceasta apare cand intelegem/intuim ca un succes viitor ne-ar scoate din comoditatea noastra zilnica si ne-ar obliga sa ne asumam un statut care presupune responsabilitati mai mari.
Succesul obtinut ilicit de catre altii ne creaza iluzia ca ni se fura accesul la propria avere. Dar nimeni nu poate sa obtina ceva de la noi, decat daca ne dam cumva la o parte, daca cedam din dreptul nostru sau daca nu ne recunoastem puterea de a posea ce avem. Pierdem sau ni se fura abundeta daca ne intretinem frica, invidia, furia, ura, dusmania, lacomia, zgarcenia, posedare vlaguita, neasumarea bogatiei.
Chiar daca in viata unii par sa ia averile/drepturile altora, in plan energetic lucrurile stau altfel. Acele averi fie nu sunt corect detinute, fie nu apartin de drept divin posesorului, fie nu sunt onorate si pastrate cu putere si demnitate, de catre posesor. Ati intalnit vreodata persoane care se simteau vinovate pentru prosperitatea lor, cand intalneau oameni suferinzi sau nevoiasi? Ei bine, acestia incepeau sa-si slabeasca legaturile cu propria sanatate, cu propriul confort, cu propria iubire, cu propriile relatii, cu propriul succes social.
A ajuta si a simti compasiune este absolut onorant. Dar cainarea altora si mila pot genera o usoara jena vizavi de posesiuni, apoi chiar vinovatie, ca in final sa se creeze subconstient, o nevoie imperioasa de echilibrare, atragand astfel o pierdere compensatorie. Moralitatea este salvata, vinovatia este vindecata! A nu se intelege de aici ca trebuie sa fim superiori, insensibili, sfidatori, indiferenti, condescendeti sau jignitori cu situatia altora. Asta ar insemna sa judecam si sa respingem lipsurile altora, adica sa ne relationam cu lipsurile (prin dezgust sau teama) si deci sa le atragem mai tarziu in propria viata – conform legii rezonantei: rezonezi cu lucrul la care te gandesti, indiferent daca termenii sunt pozitivi sau negativi.
Lucrurile apar in viata noastra daca le strigam pe nume, daca le pomenim. Nu conteaza ca o facem cu dragoste sau dezaprobare. Numele este rostit – legatura a fost creata! De aceea e bine sa pomenim mai putin esecurile si aspectele care ne displac in viata si sa pomenim mai des succesele. Sa ne fixam atentia si iubirea mai mult pe ce vrem sa obtinem ori sa crestem in viata noastra si mai putin pe ce vrem sa respingem.
Ganditi-va la un lucru: de fiecare data cand respingem ceva sau folosim o negatie este pentru ca vrem contrariul. Nu e mai bine atunci sa ne dorim direct acel lucru si sa folosim afirmatii si fraze constructive?
Inima stie unde este succesul!
1heart_earth_ (1)
Pentru a obtine in viata noastra lucrul dorit, trebuie sa ne cream o legatura intima, energetica, chiar spirituala, cu lucrul pe care vrem sa-l atragem. Trebuie sa-i cream loc, sa-i dam un spatiu in viata noastra. Sa ne pregatim inima sa-l primeasca deschis. Intr-un fel, sa ii cream o matrice energetica, pentru a se putea materializa.Succesul si Abundenta trebuie sa existe mai intai in inima noastra, pentru a se putea materializa in viata noastra. Si cand ele exista in inima, ne vom putea bucura pentru oricine care deja le are in viata sa.
Daca ne dorim sanatate, va trebui sa o simtim mai intai peste tot pe unde ne duc pasii si viata. Sa o indentificam si sa relationam cu ea. Sa ne bucuram de fiecare data cand o recunoastem in viata cuiva si sa o invocam cand vedem stradania unui semen de a o atinge. Sa o recunoastem in fiecare aliment pe care il consumam – gandindu-ne la ea si multumind hranei pentru energia vitala pe care o contine (in masura in care contine – depinde de noi ce hrana alegem sa ne punem pe masa).
Daca ne dorim bani, sa ne bucuram de fiecare data cand ii vedem sau ii atingem, de fiecare data cand cineva ne pomeneste de prosperitatea sa. Nu ca si cand ar fi a noastra, sau am tanji-o pentru noi. E imposibil sa ai bunul altuia, cand Universul ti-a rezervat propria ta bogatie (cei care isi insusesc cu adevarat bunul altuia, cedeaza fara sa stie ceva dintr-un bun al lor: sanatate, iubire, apreciere, familie etc.).
Daca ne dorim prietenie sincera, o vom recunoaste si ne vom bucura pentru ea, de fiecare data cand o vom intalni in viata cuiva. O vom cultiva in jurul nostru, pregatindu-ne sufletul pentru ea.
Daca ne dorim iubire, ne vom bucura pentru dragostea unor apropiati. Nu vom tanji dupa iubirea altora, nici nu vom judeca felul in care altii au obtinut-o, ci vom cauta sa-i cerem vietii propria noastra iubire, aceea pentru care inima noastra e pregatita.
Daca ne dorim copii, ne vom bucura sa-i intalnim oriunde viata ne va aduce in preajma lor. Bucurandu-ne pentru cei care ii au, incurajandu-i pe cei care se pregatesc sa fie parinti, felicitandu-i pe cei care i-au crescut.
Daca ne dorim succes profesional, ne vom bucura pentru succesul altora si le vom dori succes celor ce vor sa se afirme, insotindu-i cu gandurile noastre bune, dandu-le incredere, energie si curaj.
Daca ne dorim abundenta, atunci sa o recunoastem si sa o onoram cu bucurie, oriunde si la oricine o intalnim.
Concluzie
Orice ne dorim sa obtinem, trebuie sa traim mai intai in inima.
Sa relationam cu ceea ce dorim sa avem, intrand in rezonanta oricand si cu orice prilej cu acel lucru.
Sa ne bucuram cand altii au ceea ce noi ne dorim – e semn ca se apropie si de noi propria noastra realizare si implinire.
Sa-i multumim Vietii pentru nesfarsita sa ABUNDENTA din care ne putem servi oricand.
joi, 9 decembrie 2010
Scrisoare de la Cristina
Nu iti ofer medicamentul “minune” , aceste produse naturiste sunt in boli cronice doar insotitori ai tratamentului drastric alopat macar in primele 2 luni de tratament,urmand apoi sa inlocuiasca partial sau total medicamentul chimic in functie de gravitatea bolii.
Avand in vedere ca aproximativ toate medicamentele alopate sunt produse chimice si ca tot ce inghiti e filtrat de organism( de regula afecteaza stomacul si ficatul)te intreb de ce sa nu iti administrezi medicamente naturale fara efecte adverse.
Te astept. Cu prietenie, Cristina.
duminică, 5 decembrie 2010
Magia sufletului meu
Este seara magica asteptata de orice copil. Chiar si de copiii mari ca tine. Mosul cu siguranta va trece si pe la tine, sa iti umple ghetele de cadouri si inima de bucurie. Sufletul sa-ti vibreze in armonie si pace, Iubirea sa te primeasca in bratele-i pline de caldura si duiosie, iar norocul sa te urmeze oriunde.
In ultimii ani, Mosul a venit la mine cu... Dragostea copilului meu si Speranta... El stie ca nu sufar daca nu vine incarcat cu daruri pentru cizmulitele mele.
Sunt norocoasa doar sa stiu ca el exista si ca ii face pe apropiatii mei fericiti.
Zambeste caci Soarele alunga iarna de pe chipurile oamenilor.
Si, macar pentru o noapte, redevino copilul nerabdator de alta data!
Spiridusii din poveste, au venit sa-mi dea de veste, ca ai fost foarte cuminte si-ai ghetute lustruite. In botina virtuala, pun urarea muzicala iar in pantofi si papuci, am sa pun dulciuri si nuci. Jucarele de tot felul, mi-au cam golit portofelul, dar le meriti cu prisos, Fiindca te-ai purtat frumos..
Noapte buna, sa faci nanita, sa fii cuminte sa-ti lasi ghetutele in fata usii sa-ti puna mosul sanatate, bucurie si noroc !!!
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=vz5PbsZtXBk&w=425&h=349]