BOALA SARUTULUI

Mononucleoza infectioasa, numita si “boala sarutului”, este  o boala infecto-contagioasa frecvent intalnita, in special la copii si tineri intre 5-25 ani. La varsta de adult, peste 90% din populatie a trecut la un moment dat prin aceasta infectie. Multi dintre copiii cu varsta de pana la 5 ani trec prin aceasta boala, dar frecvent la aceasta varsta boala nu se manifesta, fiind astfel asimptomatica. Statisticile indica faptul ca aceasta boala se manifesta de obicei la adolescenti si  tineri care nu au fost expusi in copilarie, atat la fete cat si la baieti, frecventa mai mare  fiind  in jurul varstei de 14-18 ani, avand si un caracter sezonier: primavara si toamna.

 Infectia este cauzata in peste 90 % dintre cazuri de un virus care apartine familiei Herpesviridae, denumit virusul Epstein-Barr, care

este unul dintre cele mai contagioase virusuri herpetice. In restul cazurilor, boala este determinata de alte virusuri, cum ar fi citomegalovirusul.

 Transmiterea:

 Virusul Epstein-Barr (VEB) se inmulteste la nivelul nasului si gatului. Orice lichid care vine in contact cu aceste parti ale corpului si anume: saliva, lacrimi, secretii nazale, pot fi infectate cu VEB. Transmiterea lui are loc atunci cand o persoana intra in contact cu secretiile infectate ale unui bolnav sau purtator faringian de virus. Astfel, mononucleoza este raspandita prin sarut, tuse sau orice alt contact cu saliva  unei persoane  infectate cu virus, de unde si denumirea  de “boala sarutului”. De asemenea poate fi transmisa si prin folosirea obiectelor sanitare, tacamurilor, veselei, periutei de dinti sau chiar si ruj, luciu de buze. De asemenea poate fi transmisa prin sange si pe cale sexuala.

 Virusul este prezent in perioada acuta a bolii si cateva luni dupa (chiar pana la 18 luni), dar uneori poate fi prezent ci in continuare, cu intermitenta, mai multi ani.

 Imunitatea apare dupa trecerea prin boala, indiferent daca au existat sau nu simptome, si este puternica si de durata

 Simptome:

 Perioada de incubatie (timpul scurs intre primul contact al organismului cu virusul si aparitia primelor simptome) este intre 4-8 saptamani.

 Boala incepe cel mai frecvent lent, dar posibil sa inceapa si brusc, cu stare de oboseala, scaderea poftei de mancare, indispozitie, dureri de cap si dureri de gat, febra (uneori cu frison), transpiratii.

 Dureri in gat: in peste 80-90% dintre cazuri, copilul acuza dureri la inghitire, fiind prezenta o angina eritematoasa (gatul este rosu), cu amigdale mari, rosii. Durata acestei angine este variabila, de la 2-3 zile pana la 2 saptamani. In multe cazuri pot sa apara depozite la nivelul amigdalelor, uneori aspectul fiind de membrane care imbraca suprafata lor.

 Adenopatiile (inflamatii ale ganglionilor): deoarece sistemul imunitar lupta impotriva virusului, ganglionii limfatici se inflameaza. Adenopatiile sunt intotdeauna prezente, dureaza in medie cam 2-3 saptamani si dispar lent. Intotdeauna exista o reactie a ganglionilor de la nivelul gatului, marimea lor variind de la un bob de mazare pana la cea a unei alune.

 Febra: poate ajunge uneori pana la 39-400C, fiind prezenta in peste 90% dintre cazuri, uneori asociat aparand si frisoanele.

 Simptome asemanatoare gripei: ca si in orice alta infectie virala, pot sa apara dureri musculare, dureri de cap, stare de rau, indispozitie, pierderea poftei de mancare. Starea de oboseala se intensifica progresiv, fiind adesea unul dintre motivele pentru care parintii se adreseaza medicului.

 Splina fiind un organ care face parte din sistemul imunitar, in jumatate dintre cazuri creste lent in dimensiuni, mai ales in a doua si a treia saptamana de boala. Aceasta caracteristica a bolii este foarte importanta, deoarece in aceasta situatie splina se poate rupe usor, la traumatisme chiar minore, uneori chiar si spontan, ducand astfel la complicatii nedorite. Rareori poate provoca dureri usoare in partea superioara stanga a abdomenului.

 Afectarea ficatului se poate manifesta prin cresterea in dimensiuni a acestuia, rareori putand fi insotita de icter si apare de asemenea in a douasaptamana de boala, putand fi prezenta timp de 2-6 saptamani.

 Uneori pot sa apara edeme (inflamatii) la nivelul pleoapelor, dar care sunt tranzitorii.

 Alt semn clinic care mai poata sa apara in mononucleoza este o eruptie cutanata, nepruriginoasa, care insa dispare de la sine, in cateva zile.

 Este binecunoscuta aparitia aproape intotdeauna a unei eruptii alergice, pruriginoase, daca copilului i se administreaza Ampicilina.

 Evolutia bolii este in mod obisnuit favorabila in decurs de 7-14 zile, dar exista si cazuri a caror evolutie se prelungeste pana la 21-30 zile. Infectia cu virus Epstein-Barr poate determina cronicizare sau recurente (persista peste 6 luni), putand determina in timp afectare hepatica severa.

Complicatiile mononucleozei:

 In cazuri rare, in evolutia bolii pot sa apara complicatii. Cele mai de temut complicatii sunt:

• Anemie, scaderea numarului de trombociti, modificari care remit spontan in 3-8 saptamani
• Complicatii neurologice: encefalita, paralizii de nervi cranieni (in special paralizia faciala), meningoencefalita
•  Ruptura splinei, care se poate produce spontan sau in urma traumatismelor, chiar usoare, aparand de obicei in a doua sau a treia saptamana de boala
•  Complicatii respiratorii: pneumonia interstitiala
• Complicatii cardiace: miocardita, pericardita
•  Suprainfectia bacteriana, de obicei suprainfectia anginei cu germeni bacterieni de tipul streptococ β-hemolitic, stafilococ, Haemophilus. Este o complicatie relativ frecventa a mononucleozei. De asemenea mai pot sa apara otita sau sinuzita, dar rareori.

 Diagnosticul:

             Mononucleoza este suspicionata pe baza triadei: febra, adenopatie, angina. Prezenta splinei marite sau a ficatului marit sunt argumente in plus pentru acest diagnostic.

             Un diagnostic cert nu se poate afirma decat dupa ce se efectueaza si analize de laborator, care evidentiaza modificari sugestive ale hemoleucogramei si tabloului sangvin (limfomonocitoza). De asemenea se poate efectua testul pe lama in monospot, care este foarte sensibil si este specific. Anticorpii specifici impotriva virusului Epstein-Barr apar la toti pacientii cu mononucleoza, astfel incat determinarea lor este o metoda de confirmare a diagnosticului.

             Afectarea ficatului este usoara in majoritatea cazurilor, fiind pusa in evidenta prin cresterea transaminazelor, care ulterior se normalizeaza.

 Tratamentul

                 Tratamentul in mononucleoza infectioasa este in principal igieno-dietetic si simptomatic. Cel mai bun tratament este multa odihna, mai ales in perioada de inceput a bolii, atunci cand simptomele sunt mai severe. Repausul la domiciliu si la pat este recomandat pe o perioada de 7-14 zile, putand fi insa prelungit in cazul in care apar complicatii sau in cazurile severe de boala. De asemenea, in aceasta perioada este recomandat consumul de lichide in cantitate crescuta, pentru a preveni deshidratarea.

             Tratamentul simptomatic se face cu antitermice, antialgice. Atrag atentia parintilor sa nu administreze niciodata Aspirina unui copil care are o infectie virala, deoarece acest lucru a fost asociat cu aparitia sindromului Reye, care poate duce la insuficienta hepatica si poate fi fatal.

 Prevenire:

             Nu exista inca nici un vaccin pentru virusul Epstein-Barr, dar ca parinti puteti incerca sa va protejati copiii asigurandu-va ca acestia evita contactul apropiat cu alti copii bolnavi. Igiena mainilor, vesela proprie sunt reguli care trebuie respectate pentru evitarea imbolnavirilor.

 Mononucleoza si sportul:

             Recomandarea in ceea ce priveste sportul este ca in cazul copiilor care au facut boala este necesar ca sportul si in general activitatile ce necesita un efort fizic sustinut sau intens sa fie evitate cel putin o luna dupa disparitia simptomelor, deoarece splina este de obicei marita temporar din cauza bolii si exista riscul aparitiei complicatiilor, respectiv a rupturii de splina. De aceea, atrag atentia parintilor sa se evite activitatile fizice intense, sporturi de contact (lupte, karate, etc), haltere, majorete sau chiar lupte cu fratii sau cu prietenii, pana cand medicul va spune ca se poate.

 Cand sa va adresati medicului pediatru:

             Este indicat sa va adresati medicului pediatru ori de cate ori sesizati ca apar la copilul dumneavoastra semne sau simptome ale mononucleozei. Este important ca medicul sa decida ca este vorba despre mononucleoza si nu despre o alta afectiune care ar putea necesita o evaluare mai extinsa si un tratament medical adecvat.

 Urmatoarele semne si simptome necesita o evaluare de urgenta a copilului de catre un medic specialist:

•  Dificultati de respiratie - pot sugera obstructia cailor respiratorii datorate unei compresiuni determinate de ganglionii limfatici inflamati de la nivelul gatului
•  Dificultati la inghitire – pot sugera dureri de gat severe
•  Dureri abdominale – pot semnala ruptura splinei
•  Convulsii
•  Dureri de cap severe
•  Dureri toracice
•  Incapacitatea de a bea lichide – poate duce la deshidratare
• Oboseala marcata sau coloratia in galben a pielii (icter)

Pe perioada bolii trebui sa eviti orice fel de posibilitate de a transmite infectia - cand starnuti sau tusesti acopera-ti gura, nu da voie sa fie folosite tacamurile tale de altcineva, spala-te pe maini cat mai des posibil. Si mai ales NU SARUTA ! ... exprima-ti pasiunea altadata.

Socul-Sambucus nigra

Socul (Sambucus L.)  face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra), apreciat ca remediu natural, in principal datorita proprietatilor terapeutice ale tuturor partilor componente ale acestui arbust: frunzele (actiune laxativa), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarta (este foarte bogata in substante diuretice).Tufa de Soc atinge frumusetea deplina vara, devreme, cand izbucnesc miile de floricele albe, in forma de stea, care raspandesc un parfum dulce-amarui ametitor. Culegeti inflorescentele intregi, pe vreme neploioasa, dupa ce s-a uscat roua diminetii. Daca le folositi proaspete, de exemplu pentru sirop, scuturati-le de insecte, treceti-le putin prin apa rece si lasati-le sa se scurga pe o fata de masa. Iar pentru a le usca, intindeti-le undeva la caldura, si pastrati-le, apoi, in cutii bine inchise sau in borcane de sticla cu capac.De doua ori pe an ne bucura socul cu puterile sale miraculoase. Mai intai, primavara, cand isi deschide florile ca niste radare, catre soare, a doua oara spre toamna, in septembrie-octombrie, cand locul florilor il iau ciorchinii de fructe lucioase si negre. Ca ajutor pentru sanatate, florile de soc au mare eficienta in gripe si raceli, in guta si reumatism, in infectii pulmonare si boli de piele. Fructele extrem de bogate in vitamine si uleiuri eterice ridica imunitatea, reglementeaza problemele intestinale si au actiune antinevralgica si antiherpetica.Pentru prepararea remediilor pe baza de soc, exista nenumarate retete. Singurul avertisment este sa nu consumati fructele sau sucul crude, ci dupa ce au fost incalzite la minimum 80gr.C. In felul acesta, o substanta componenta greu tolerabila, sambunigrina, este descompusa. In schimb, gustul ramane neschimbat.

În Antichitate, se credea că printre ramurile de soc vieţuiesc spiritele, motiv pentru care acestea nu erau tăiate. La germani socul era un arbust sacru, dedicat zeiţei Freya, iar olandezii considerau că ramurile socului adăpostesc un duh căruia îi cereau permisiunea înainte de a le tăia. Astfel, duhul ar fi bântuit orice obiect fabricat din acel lemn de soc. Mai multe legende medievale europene menţionează că Iuda, după ce l-a trădat pe Isus, s-a spânzurat de ramuri de soc. Legenda a fost preluată şi în tradiţia populară românească, ce consideră că locul de lângă soc ”nu e curat”, şi nu se recomandă ca cineva să doarmă sau să lege vitele sub ramurile socului. Cu toate acestea, proprietăţile curative ale socului au fost bine cunoscute, socul fiind folosit ca şi plantă de leac încă din antichitate, Hippocrate recomanda fructele de soc pentru afecţiuni ale tractului respirator superior.

CE CONTINE TIGARA... sau ARGUMENT pentru a te lasa de fumat!!!

Ideea ca tigarile sunt nocive este promovata de foarte mult timp. Cu toate acestea, companiile de tigari nu afiseaza pe ambalaj si ingredientele din care sunt facute tigarile. Daca ar face-o, probabil mai bine de jumatate dintre fumatori s-ar lasa imediat de acest obicei nesanatos.

Printre cele mai inspaimantatoare substante pe care o tigara le contine se regasesc atat acetona, pe care o stii pentru eficienta in indepartarea ojei de pe unghii, cat si arsenicul, substanta utilizata in omorarea sobolanilor. Deja suna infricosator, nu-i asa? Iar lista cu siguranta nu se opreste aici.

Cand o tigara este aprinsa, ea elimina aproximativ 5000 de chimicale, impartite in urmatoarele categorii:

- nicotina, un drog care creeaza dependenta;
- o multime de chimicale care pot cauza cancerul;
- sute de substante „otravitoare";
- alti aditivi meniti sa dea tigarii un gust mai bun.

Unele dintre aceste chimicale, cum ar fi nicotina, se gasesc in mod natural in tutun ori sunt absorbite de aceasta planta din sol, aer sau fertilizatori. Alte chimicale, printre care se numara si nitrozaminele si hidrocarburile aromatice policiclice se formeaza in momentul in care frunzele de tutun sunt procesate si arse.

Bineinteles, aceste lucruri se intampla inainte ca producatorii de tigari sa adauge sute de alte chimicale tigarilor. Acesta se dovedeste a fi un motiv indeajuns de puternic pentru a renunta la tigari.

Nu doar continutul de substante infasurat in hartie este daunator pentru organism, ci si fumul de tigara. Uite, pe rand, cateva dintre cele mai problematice substante pe care le introduci in organism in momentul in care iti aprinzi, fumezi si inhalezi fumul de tigara.

Gudron

Gudronul este o combinatie de chimicale, particule solide pe care fumatorii o inhaleaza in momentul in care isi aprind o tigara. Dupa ce este inhalat, gudronul formeaza un reziduu lipicios si maroniu, care iti pateaza dintii, degetele si plamanii.

Intrucat gudronul este inscris pe pachetele de tigari, fumatorii sunt tentati sa creada ca aceasta este singura substanta pe care o tigara o contine. Exista si tigari cu un continut mai scazut al gudronului, dar acest lucru nu le face mai putin daunatoare.

Arsenic

Aceasta este una dintre cele mai daunatoare chimicale pe care o tigara le contine. De altfel, si pestele sau fructele de mare pot contine mult temutul arsenic, dar intr-o maniera care este mai putin toxica organismului decat a fumului de tigara.

In fiecare zi, un fumator inhaleaza de zece ori mai mult arsenic decat un nefumator. Arsenicul poate cauza cancer, la fel de bine cum poate sa afecteze inima si vasele ei de sange.

Benzen

Benzenul este un solvent folosit pentru producerea altor chimicale, inclusiv a petrolului. Este bine stiut ca acesta poate sa cauzeze cancer, in mod deosebit leucemie. Intre 10 si 50% dintre decesele de leucemie sunt produse de fumat. Si in ceea ce priveste aceasta substanta, un fumator inhaleaza de zece ori mai mult decat un nefumator.

Cadmiu

Cadmiul este un element chimic utilizat in fabricarea bateriilor, deci iti poti da si singura seama cat de nociv ii este organismului tau. Este surprinzator cat de multe chimicale contine o tigara. In afara cauzarii cancerului, cadmiul este cunoscut pentru efectele daunatoare asupra rinichilor si invelisului arterelor.

Organismul tau dispune de proteine care curata chimicalele daunatoare in organism, doar ca aceasta substanta in particular are tendinta de a afecta si a face si mai periculoase celelalte chimicale continute de tigari.

Formaldehida

Aceasta este o substanta cu un miros puternic, folosita in omorarea bacteriilor si conservarea cadavrelor. Fumul se tigara este principala ta sursa de expunere la formaldehida (care poate sa creeze cancer in zona din spate a nasului.

Poloniu-210

Poloniul este un element radioactiv rar intalnit, dar nu atat de rar si pentru tigarile pe care le savurezi zilnic sau din cand in cand.

Crom

Cromul este substanta din tigari care permite hidrocarburile aromatice policiclice sa se stabilizeze si mai puternic in ADN-ul tau si sa creasca riscurile aparitiei cancerului. Aceasta este doar unul din exemplele in care amestecarea chimicalelor din tigari duce la rezultate infricosatoare.

Nicotina

Aceasta este substanta regasita in cantitatile cele mai mari in tigari si este motivul pentru care tigarile dau dependenta. Aceasta dependenta se pare ca este asemanatoare aceleia data de cocaina ori heroina. Cum este la fel de nociva precum celelalte droguri, nicotina este cea care te face sa ai impresia ca nu te poti lasa de fumat.

In mare, acestea ar fi primele cele mai nocive substante pe care o tigara le contine. Pe langa acestea, trebuie sa mai stii si de urmatoarele: butadiena, hidrocarburi aromatice policiclice (care afecteaza ADN-ul), nitrozaminele specifice tutunului, acroleina si acetaldehida, cianura de hidrogen, monoxid de carbon, oxid de azot, amoniac si alte chimicale, regasite in cantitati mai usor de omis in calculul daunelor produse.

Dupa cum ai putut vedea, tigarile contin o multime de substante foarte periculoase pentru sanatatea ta, dar si pentru a celor pe care ii ai in jurul tau cand fumezi. Acestea sunt substante care iti raman in organism si se „deplaseaza” prin vasele de sange, iar numarul lor se ridica foarte usor la 5000; 5000 de chimicale inhalate prin intermediul fumatului, doar pentru a-ti alimenta dependenta sau a te face mai placuta in anumite contexte sociale.

Marul lupului

  Marul lupului (Aristolochia clematitis din Fam. Aristolochinaceae) este o planta frecventa ca buruiana in vii si livezi, in campurile cultivate si pe marginea drumurilor, (mai ales in judetele: Arad, Bistrita-Nasaud, Caras-Severin, Cluj, Mures, Sibiu, Timis, Mehedinti, Dolj, Gorj, Valcea, Ialomita, Ilfov, Prahova, Bacau, Galati, Iasi, Neamt, Vaslui).

   In traditia populara frunzele crude de marul lupului se puneau pe rani. Cu decoctul tulpinilor florifere se spalau ranile, pecinginea, abcesele si se faceau scaldatori si oblojeli bolnavilor de branca (erizipel). Cu radacina fiarta, pisata si amestecata cu faina de porumb se faceau legaturi contra galcilor, ungandu-se pe deasupra cu grasime de porc ori cu undelemn. In Banat, planta cu radacina cu tot se fierbea in otet ori in vin rosu batran, apoi se facea un stropitor din teava de soc si cu acesta se spalau de mai multe ori pe zi ranile rele. Marul lupuilui se mai folosea contra frigurilor. Frunzele verzi si florile se puneau in bai contra reumatismului, indeosebi la picioare. Decoctul rizomului uscat in 200 ml de lapte si 100 ml de apa se bea contra ulcerului la stomac. Cu decoctul plantei se faceau spalaturi contra plosnitelor.

Denumiri populare: boasele popii, curcubetica, desagii popii, fasolea calului, fasolea ciorii, fasolea dracului, fasole greceasca, ghemele popii, mar lupesc, nucsoara, pasulica sau poama vulpii.

Atentie! Marul lupului este o planta toxica, motiv pentru care se utilizeaza doar sub indrumare medicala. In cazul intoxicatiei apar varsaturi, greturi, scaune numeroase, urinari dese etc. Contra intoxicatiei se vor face spalaturi gastrice si se va administra carbune medicinal.

Compozitie chimica: contine acid aristolochic, magnoflorina, trimetilamina, ulei volatil, flavonoide, tanin, dioxifenalamina, saruri minerale, protide, fitosteroli, sitosterol, colina, derivati ai acidului hidroxicinamic, alantoina, rezine, compusi flavonici, substante amare, celuloza, zaharuri.

Actiuni farmaceutice:

   In medicina se foloseste partea aeriana a plantei, fara seminte sau radacini.

   Marul lupului este una dintre plantele foarte putin cercetata la noi, cu toate ca se pare ca in alte parti a atras atentia cercetatorilor. Cert este ca modalitatea in care aceasta planta ajuta in diferite afectiuni inca nu este cunoscuta cu exactitate.

   Marul lupului se foloseste acum mai mult empiric la foarte multe afectiuni, de la cele mai simple pana la cancer, chiar cel cu metastaze. Planta stimuleaza cicatrizarea si vindecarea leziunilor pielii, a fistulelor gingivale, anale si a plagilor atone. Ea creste capacitatea de aparare a organismului, prin marirea puterii leucocitelor. De asemenea, ea combate tulburarile ciclului menstrual.

   Marul lupului are si proprietati antiinfectioase, imuno-stimulente, este un antibacterian puternic, antimicotic, cicatrizant si expectorant mediu. In plus, are si capacitati antitumorale, fiind utila contra cancerului.

   Marul lupului se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: abcese, abcese dentare, acnee, afectiunile pancreasului si ficatului, amenoree, boli venerice, bronsite, cancer de diverse etiologii, cancer bucal, cancer de colon, cancer esofagian, cancer laringian, cancer de piele, cancer uterin, candidoza, ciroza, cicatrici dupa interventii chirurgicale, chlamidya, disfunctii datorate menopauzei, dismenoree, dureri premenstruale, eczeme zemuinde, faringite, fistule anale, flegmoane, furuncule, gingivita, herpes bucal si vaginal, hepatita (A, B, C), imunitate scazuta, infectii genitale, infectii grave, infectii virale, inflamatii, laringite, oligomenoree, osteomielite, papilomatoza, plagi greu vindecabile, rani purulente, reechilibreaza psihicul, sterilitate feminina si masculina, taieturi, tricofitie, trichomnonas, tulburari ale ciclului menstrual, ulcerul gastric, ulcere cronice ale pielii, zona-zoster.

Administrare:

   Intrucat este o planta toxica, administrarea preparatelor cu marul lupului se va face numai sub supraveghere medicala stricta. Se va administra maximum 0,1-0,5 g de planta intern, preferabil sub forma de tinctura.

   Prepararea tincturii se va face doar la farmacii unde se poate stabili care este doza de toxina existenta in aceasta planta. Nu este indicat ca aceasta tinctura sa se faca in gospodarie unde nu exista posibilitatea sa stabiliti cate toxine exista in planta culeasa, deoarece acestea pot varia foarte mult in functie de timpul in care s-a cules, de terenul pe care a crescut si ce parti ale plantei se folosesc.

   Pulberea este un alt mod de administrare a plantei marul lupului. Planta se macina fin, apoi se va lua cate un varf de cutit (0,25 g) de 4 ori pe zi. Pulberea plantei se tine sub limba 10 minute, apoi se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol. Tratamentul se face 14 zile, apoi tot atata timp pauza si daca este cazul se repeta. Cereti sfatul medicului inainte de a incepe un astfel de tratament.

   Marul lupului se poate folosi si ca remediu homeopat, si in acest caz fiind necesara indrumarea medicului. In doze homeopatice planta micsoreaza timpul de sangerare, favorizand coagularea si ajuta la reechilibrarea psihicului in nevroze.

Autor: Dr. Biochimist Eugen Giurgiu

Cicoarea (Cichorium intybus)

Preoții daci o considerau planta plantelor.Cicoarea era folosită în cele mai puternice descântece de boală și de dragoste.
O legendă spune că rădăcina de cicoare, scoasă cu un corn de cerb, pusă sub pernă, are darul de a arăta omului, în vis, pe tâlharul care l-a furat.
Între plante, cicoarea are cea mai lungă viață. Ea rezistă iarna, ba, uneori, chiar până în primăvară, ascunsă bine sub culcușul zăpezilor. Floarea se deschide la răsăritul soarelui și se închide la apus.
În satele românești, cicoarea este folosită din timpuri străvechi pentru tratarea unor boli:

-frunzele crude și petalele florilor se pun pe răni și tăieturi
-cu cicoare pisată se ung bubele provocate de sifilis
-bolile de ochi se tratează cu decoctul obținut prin fierberea florilor
-pentru bolile de ficat,curățarea stomacului și înnoirea sângelui, primăvara se bea sucul stors din frunze fragede;
-pentru hernie, se pisează rădăcina, se fierbe în apă și se bea lichidul
- pentru frumusețe, se curăță zilnic tenul cu fiertură caldă de flori de cicoare.
Întreaga planta este plină cu un suc lăptos, amar.Dacă este uscată într-un cuptor, atunci când soarele este în semnul Leului, ea apare plină de mici picături roșii-sângerii; natura vrea să ne spună prin aceasta că este cel mai bun remediu pentru toate pierderile de sânge.
Proprietati spirituale:
Elixirul obținut din Cicoare purifică,calmează,dezleagă legăturile vechi, farmecele, datorită puterii sale florale inepuizabile acordate energiilor matinale.Scutură jugul relațiilor fade care tărăgăneaza viața unei persoane.Aduce moderația,simplitatea,cumpătarea.

Cicoarea este renumită și pentru că este un excelent înlocuior al cafelei. Ea conține un derivat de insulină foarte eficient care transformă compușii non-alimentari, în compuși biodegradabili.

Manevra Heimlich

Henry Heimlich In lume, peste 100.000 de oameni mor sufocati in fiecare an din cauza alimentelor sau a altor corpuri straine inghitite accidental si ajunse in trahee. Daca respiratia nu este reluata dupa doua minute, incep procese de distrugere ireversibila a creierului si moartea este iminenta. Datorita faptului ca victima nu poate vorbi, problema e posibil sa nu fie inteleasa sau sa fie interpretata gresit ca un atac de cord. Dr. Henry Heimlich este un vizionar. El a creat Manevra Heimlich care a salvat vietile a mii de oameni inecati, sufocati cu mancare sau corpuri straine si victime ale astmului. Manevra Heimlich este practic o solutie fara costuri in cazuri de urgenta si nu presupune o putere deosebita, echipament special sau antrenament de specialitate. In 1972, dr. Henry Heimlich a inceput sa investigheze mecanismul mortii accidentale prin sufocare. Acesta a explicat ca din motive fizice, lovirea unei victime sufocate in spate sau incercarea de scoatere a obiectului cu degetele, de obicei il duce pe acesta mai adanc in trahee. CHIAR  DACA  RESPIRATIA  PERSOANEI  ESTE  COMPLET BLOCATA, O  CANTITATE  APRECIABILA  DE AER  RAMANE  IN  PLAMANI. Acesta este motivul pentru care manevra are succes ! IN  TIMPUL MANEVREI, FACAND  COMPRESIE  ASUPRA  DIAFRAGMEI, ACEASTA  FORTEAZA  PLAMANII  SA  SCOATA  AERUL REZIDUAL  DIN  EI  SI  IN ACEST  FEL  CAILE  RESPIRATORII  SE  DEBLOCHEAZA. Manevra Heimlich (manevra de salvare de la sufocare) Manevra Heimlich in cazul adultilor si copiilor peste 1 an Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta. Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern). Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica. Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta. Manevra Heimlich in diverse situatii Manevra Heimlich la persoanele singure Daca sufocarea apare la o persoana si nu este cine sa o ajute, aceasta isi poate aplica singura o apasare la nivelul abdomenului sau se poate apleca peste spatele unui scaun si sa apese puternic pentru ce obiectul sare afara. Atitudinea la persoanelecare si-au pierdut cunostinta Daca persoana isi pierde cunostinta, aceasta este asezata usor pe podea si se cheama ambulanta. Se incepe resuscitarea cardiopulmonara, incluzand compresiunile la nivelul pieptului. De fiecare data cand caile respiratorii sunt deschise, in timpul resuscitarii, trebuie verificata prezenta unui obiect incavitatea bucala sau in gat. Daca se gaseste asa ceva, el trebuie scos. Nu se fac apasari abdominale, cum ar fi manevra Heimlich. Se continua resuscitarea cardiopulmonara pana cand persoana devine constienta sau pana cand soseste ambulanta. Manevra Heimlich la sugari (copii mai mici de 1 an) Se aseaza copilul cu fata in jos pe antebrat, astfel incat capul acestuia sa vina mai jos ca pieptul (toracele). Se sustine capul copilului cu mana. Nu trebuie sa se acopere gura copilului sau sa se rasuceasca gatul acestuia. Pentru a scoate obiectul se bate cu mana spatele acestuia de 4 ori, intre cei doi omoplati (scapule). Daca nu se pot elibera caile aeriene, se sustine capul si se intoarce copilul pe coapsa, cu fata in sus si cu capul spre podea (in jos). Se aplica 2 sau 3 degete pe partea inferioara a sternului si se apasa de 5 ori de jos in sus. Se cauta obiectul in cavitatea bucala a copilului. Daca acesta se vede trebuie scos. Se pot face doua respiratii gura la gura. Daca bataile pe spate si apasarea pe piept nu scot obiectul trebuie chemata ambulanta si inceperea manevrelor de resuscitare respiratorie. Se continua bataile pe spate, apasarile pe piept si respiratiile gura la gura, pana cand copilul da afara obiectul si incepe sa respire de unul singur sau pana cand soseste ambulanta In 1984  Dr. Heimlich a primit  Albert Lasker Public Service Award pentru realizarile sale in salvarea de vieti prin Manevra Heimlich, aceasta tehnica simpla si practica care previne moartea prin asfixiere. A inventat de asemenea: ·    Heimlich Micro Trach- un tub minuscul care ajuta pacientii sa respire sub anestezie locala si se foloseste si in reanimarea pacientilor cu emfizem pulmonar si fibroza chistica. ·    A inventat o operatie care aduce un nou esofag ( tub pentru inghitirea hranei) victimelor cu defecte din nastere si cancer. ·     Valva sa pentru piept a salvat mii de vieti in razboiul din Vietman. Dr. Henry Heimlich – dreapta – in timpul unei demonstratii a celebrei sale manevre de salvare. Intre 13-19 aprilie 2008 a fost celebrata Saptamana Manevrei Heimlich. Dr. Henry Heimlich a vizitat Scoala Crestina din Cincinnnati, Ohio si a prezentat tehnica sa care a salvat sute de mii de oameni din lumea intreaga.  Inainte ca metoda sa fie introdusa in 1974, asfixierea era a sasea cauza de deces accidental in SUA. Henry J. Heimlich, M.D. In aprilie 2005 s-a instituit  Premiul Henry J. Heimlich pentru Inovatii in Medicina. Dr. Heimlich a inspirat cercetatorii si studentii la medicina sa sparga conventiile, sa gandeasca creativ si sa se concentreze pe ceea ce conteaza: salvarea de vieti.  Cine doreste mai multe informatii le poate gasi pe site-ul Institutului Heimlich sau in alte surse de pe Internet. http://www.heimlichinstitute.org/default.php

SPONDILOZA LOMBARA SI CERVICALA

In randurile care urmeaza va prezint un tratament naturist pentru dureri, dupa lungi suferinte, de discopatie cervicala.   Se ia o frunza de brusture (captalan, lipan) lat. Petasites officinalis, care creste din primavara si pana toamna pe toate santurile, pe maluri de rauri si de paraie, pe sub umbra umeda, de paduri. Frunza proaspat culeasa se pune seara inainte de culcare sa stea 10-15 minute in spirt medicinal (albastru), pana cand se impregneaza bine.     Se pune pe ceafa o panza subtire, peste care se aplica frunza bine scursa, peste ea se adauga o alta panza si se fixeaza bine pe ceafa.    Se poate fixa si cu un batic legat la spate pentru ca frunza sa nu alunece. Se tine pana dimineata.    Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 4-6 zile la rand.    Dupa prima noapte nu veti putea sa  miscati  capul fara sa ametiti, iar frunza e subtire ca o foita de tigara. Noaptea veti simti cum efectiv ceva va  trage „boala din ceafa.