Administrarea oxigenului

Administrarea oxigenului

Definitie

Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale respiratorie, în scopul îmbogățirii aerului inspirat cu oxigen

Pregatirea asistentei (spalat, dezinfectat, imbracat, manusi)

splatul pe maini (lavajul simplu)

- se descoperă mâinile şi antebraţele;

- se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile;

- se udă mâinile şi articulaţiile mâinilor;

- se aplică o doză de săpun;

- se spală fiecare mână prin fricţionare;

- se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor, la police şi la

manşetele mâinilor; pentru fiecare din aceste regiuni se execută câte 5 mişcări;

- se spală din abundenţă fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja clătită;

- se usucă prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă fără a reveni asupra unei zone deja

uscată;

- se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;

- se aruncă şerveţelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna.

realizarea procedurii Spălarea igienică a mâinilor prin fricţiune 

- se pun aproximativ 2 ml de soluţie în scobitura mâinii uscate şi se efectuează fricţiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la degete apoi insistând în spaţiile interdigitale interne şi externe;

- se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremităţile degetelor împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse.

utilizarea echipamentului de protective adecvat:

-halat

-bonete

-manusi de unica folo

Pregatirea bolnavului 

Psihica-informăm pacientul

            -obținem consimțamântul

            -se creează pacientului climat de siguranță

 pentru a asiguracooperarea în timpul tehnicii și pentru a diminua anxietatea

Fizica-înainte de administrare se verifică permeabilitatea căilor

respiratorii

         -se verifică sursa de oxigen

         -se pune apă distilată în barbotor

         -se verifică echipamentul de admnistrare

Pregatirea materialelor 

a)materiale sterile

-sondă nazală

-mască de oxigen

-ochelari cu oxigen

-cort de oxigen (pentru copii)

b)nesterile

-barbotor

-apă distilată sterilă

-tavă medicală și taviță renală

 -materiale pentru spălatul mâinilor

 -recipiente pentru colectarea deșeurilor)

 -sursă de oxigen

-statie centrală

 -microstație

-butelii de oxigen 

Tehnica propriu-zisa

Administrarea oxigenului pe sondă nazală (canule nazale) 

-se verifică permeabilitatea căilor nazale, se dezobstruează şi se asigură o ventilație eficientă

-oxigenul se umidifică în barbotor, deoarece neumidificat este iritant pentru căile respiratorii

-se conectează tubul cu canulele nazale la sursa de oxigen

-se agață prin spatele urechilor până sub bărbie, canulele fiind fiecare în dreptul narinelor pacientului

-se ajustează la mărimea potrivita securizând tubul sub bărbie

-se fixează debitul de 4-6 litri/minut (la indicația medicului)

-se va supraveghea debitul și reacțiile pacientul la administrarea de oxigen

-se va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor

Administrarea oxigenului pe mască simplă

-se verifică scurgerea oxigenului din sursă

-se pregăteşte barbotorul, introducându-se apă distilată sterilă

-se selectează o mască potrivită ca mărime

-se aşază masca la nivelul piramidei nazale, apoi pe cavitatea bucală şi se fixează cu o curea în jurul capului

-in dreptul nasului, masca are o clema flexibilă de metal care se fixează la rădăcina nasului. De o parte si de alta masca are atașată o bandă de elastic care va fi trecută în jurul capului pacientului și va menține masca pe față

-se reglează debitul de oxigen la 5-6 litri/minut. Este necesară o rata de administrare de minim 5 l/min pentru a curăța dioxidul de carbon expirat de pacient si a preveni situația ca pacientul să-l reinspire.

-se supraveghează pacientul.

Administrarea cu ochelarii de oxigen

-se pregătește sursa de oxigen

-se verifică barbotorul

-se pregătesc ochelarii și se fixează după urechi

-cele două sonde de plastic se introduc în narine

-se reglează debitul de oxigen

-se supraveghează pacientul, deoarece tehnică este indicată la copii și bolnavii agitați

Administrarea cu cortul de oxygen

-se pregăteşte cortul de oxigen, fiind confecționat din bare ușoare de aluminiu de care este fixat materialul impermeabil sub formă de cort

-se aplică în regiunea capului

-oxigenul este trecut prin instalație de răcire pentru că atmosfera de sub cort se supraîncălzește prin respirație

-pacientul inspiră oxigenul introdus sub cort

-se supraveghează debitul de oxigen şi presiunea

Accidente si incidente

-pătrunderea oxigenului prin esofag duce la distensia abdominală

-se poate produce emfizem subcutanat

-pericol de asfixie dacă recipientul pentru barbotare se răstoarnă, lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului

-iritarea locală a mucoasei

-uscarea mucoaselor (necesită creşterea gradului de umidifiere)

-mici hemoragii sau pierderi de substanţă cutanată ca urmare a compresiunii (trebuie schimbată frecvent poziţia mășții/canulelor la cel puţin șase ore)

-acumularea de mucus

-traheobronșită – în condiții de administrare prelungită

-agravarea unei insuficienţe respiratorii cronice

-dispariţia stimulului centrilor respiratori cu apariţia hipoventilaţiei, accentuarea hipercapniei

Reorganizarea locului de munca

-colectati deseurile in containere soeciale, conform PU

-indepartati manusile

-spalati-va mainile

Etichetarea, trimiterea la laborator, notarea

-se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului dată, numele celei care a efectuat tehnică și rezultatele obținute.

Aplicarea frigului in terapie

Aplicarea frigului in terapie

Definitie	Frigul si caldura – sunt agenti fizici care pot actiona atat local, cat si asupra intregului organism si aduc beneficii terapeutice.  Frigul:  -asupra intregului organism produce:                 -vasoconstrictie periferica si vasodilatatie compensatorie in profunzime;                 -re efect anesteziant scazand excitabilitatea nervilor periferici, determina bradicardie si bradipnee, creste tensiunea arterial si diureaza; -local are actiune:                 -hemostatica prin vasoconstrictie;                 -diminueaza secretia gastrica (daca este aplicat pe regiunea epigastrica), etc.
Pregatirea asistentei (spalat, dezinfectat, imbracat, manusi)	splatul pe maini (lavajul simplu) - se descoperă mâinile şi antebraţele; - se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile; - se udă mâinile şi articulaţiile mâinilor; - se aplică o doză de săpun; - se spală fiecare mână prin fricţionare; - se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor, la police şi la manşetele mâinilor; pentru fiecare din aceste regiuni se execută câte 5 mişcări; - se spală din abundenţă fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja clătită; - se usucă prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă fără a reveni asupra unei zone deja uscată; - se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat; - se aruncă şerveţelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna. realizarea procedurii Spălarea igienică a mâinilor prin fricţiune  - se pun aproximativ 2 ml de soluţie în scobitura mâinii uscate şi se efectuează fricţiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la degete apoi insistând în spaţiile interdigitale interne şi externe; - se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremităţile degetelor împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse. utilizarea echipamentului de protective adecvat: -halat -bonete -manusi de unica folosinta -masti faciale
Pregatirea bolnavului	psihica: -se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii; fizica: -se aseaza bolnavul in decubit dorsal sau semisezand.
Pregatirea materialelor	-punga de gheata, husa de flanela;  -bandaj de corp si ace de siguranta; -pudriera cu pudra de talc; -amestec racitor: gheata + sare; -suport pentru suspendarea pungii cu gheata.
Tehnica propriu-zisa	-se sfarama gheata in bucati mici; -se presara gheata cu sare pentru a forma un amestec racitor; -se va umple punga cu gheata pe jumatate sau doua treimi din ea; -se elimina aerul din punga, asezand-o pe o suprafata plana; -e inchide ermetic punga cu capacul prin insurubare; -se verifica daca este punga etansa si se usuca suprafata exterioara; -se introduce punga intr-un manson de flanel; -se pudreaza cu talc; -se aplica punga cu gheata pe regiunea indicate de medic. a)Pe cap: -se aseaza  bolnavul in pozitie semisezanda; -se aseaza o flanela pe capul bolnavului (daca are prea putin par); -se aplica pe capul bolnavului punga cu gheata obisnuita sau de forma unei bonete fixata cu o panglica, suspendata deasupra capului bolnavului; -se aplica punga cu gheata dupa orarul stability de medic; -se indeparteaza pentru cateva minute punga cu gheata, la interval de o ora pentru a preveni inghetarea tesuturilor; -se schimba continutul pungii din 3 in 3 ore b)Pe regiunea cordiala: -se aplica o punga cu gheata mai mica sau o punga obisnuita repliata ca un corn, la nivelul liniei mediane si sub sanul stang ( pentru a nu trece in dreptul plamailor);             -se fixeaza cu o cingatoare bine stransa la baza si mentinuta cu bretele. c)Pe abdomen:  -se aseaza una sau doua pungi cu gheata pe abdomen; -se fixeaza cu o centura un cearceaf sau se suspenda cu un arc; -abdomenul este pudrat cu talc si intre abdomen sau pansament si punga se interpune o panza cauciucata; -se verifica aspectul tegumentelor dupa indepartarea pungii cu gheata; -se pudreaza pielea cu talc -se verifica integritatea pansamentului daca nu a fost udat sau deplasat.
Accidente si incidente	-daca punga este plina, nu se poate adapta la formele regiunii pe care se aplica iar greutatea ei va apasa regiunea bolnava; -contactul direct si prelungit al pungit al pungii cu pielea bolnavului poate produce leziuni de congelare;
Reorganizarea locului de munca	-se goleste punga; -se spala cu apa si sapun si se limpezeste bine; -se lasa sa se scurga; -se inchide punga in stare semiumflata pentru a nu i se lipi peretii; -se verifica etanseitatea ei; -se dezinfecteaza cu tiroximetilen;
Etichetarea, trimiterea la laborator, notarea

Intrumentar chirurgical

Intrumentar chirurgical

Definitie

Reprezinta totalitatea instrumentelor pe care chirurgul le foloseste in sala de operatie sau in ambulator cu scopul de a efectua o interventie chirurgicala.

Pregatirea asistentei (spalat, dezinfectat, imbracat, manusi)

•îmbracă halatul de protecţie

•aşază părul sub bonetă

•se spală pe mâini

Pregatirea bolnavului 

Pregatirea materialelor 

Tehnica propriu-zisa

Accidente si incidente

Reorganizarea locului de munca

                

Etichetarea, trimiterea la laborator, notarea

Administrarea preparatelor ccortzonice

Administrarea preparatelor ccortzonice

Definitie	Insulina este un hormon hipoglicemiant secretat de pancreas. Scopul administrarii insulinei este de a scadea glicemia (de a scadea nivelul glucozei din sange),  Cai de administrare: -injectie subcutanata (SC)             -injectie intravenoasa (IV - in perfuzie – in coma)
Pregatirea asistentei (spalat, dezinfectat, imbracat, manusi)	- se spală pe mâini -îmbracă mănuși sterile
Pregatirea bolnavului	-psihica: informare, explicarea tehnicii si a efectului, obtinerea consimtamantului -fizica: asezarea pacientului in functie de locul ales
Pregatirea materialelor	-tampon cu ser fiziologic, manusi, tavita renala -seringa de 0.5 sau 1 ml cu gradatii marcate in unitati de insulina (u.i), ./flacon cu insulin sau sistem de injectare “pen” cu doze prestabilite
Tehnica propriu-zisa	-cortizonul se poate administra sub forma de tablete pe cale orala, solutii prin injectare i.m., i.v., intraarticular, intrarahidian, clisme terapeutice, aplicatii locale -in administrarea cortizonului se va tine seama de necesitatea de a mentine concentratia lui in sange, la un nivel cat se poate de constant -doza zilnica se va administra in 3 – 4 prize, la intervale egale de 6 – 8ore -cortizonul se administreaza la inceput in doze mari, scazand apoi cantitatile pana la doza minima de intretinere, doze pe care le stabileste totdeauna medicul -tratamentul cu cortizon trebuie terminatprin administrare de ACTH, hormon hipofizar care activeaza functia glandelor suprarenale -se vor respecta doza si ritmul de administrare -se va respecta orarul de administrare pe cale orala, prednisonul administrandu-se dimineata intre orele 6-8, cand secretia corticosuprarenalei este maxima -invata pacientul sa-si administreze pe cale respiratorie doza, fiind reprezentata de numarul de „puf”-uri -respecta masurile de igiena a tegumentelor, mucoaselor si lenjeriei pacientului, pentru a preveni infectiile locale -asigura regim alimentar al pacientului, care este desodat, hipoglucidic, hiperproteic, cu suplimentare de calciu, potasiu si  fosfor -supravegheaza si noteaza zilnic in foaia de temperatura TA, greutate, raport ingestie/excretie -recolteaza sange pentru dozarea glicemiei la recomandarea medicului -dupa terminarea tehnicii, pacientul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus in salon si instalat in pat -de va nota examenul in foaia de observatie
Accidente si incidente
Reorganizarea locului de munca
Etichetarea, trimiterea la laborator, notarea

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

PAG 859- 

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) se caracterizează prin limitarea persistentă și progresivă a fluxului de aer, printr-un răspuns inflamator cronic la particulele nocive sau gaze. Prevalența patologiei este în directă legătură cu fumatul și poluarea aerului.

FIZIOPATOLOGIE
La pacienții cu BPOC întâlnim modificări structurale cauzate de numeroase leziuni ce apar odată cu creșterea numărului de celule inflamatorii, modificări ce se găsesc atât în parenchimul pulmonar, cât și la nivel vascular. Aceste modificări se intensifică cu severitatea bolii și, din păcate, persistă și după încetarea fumatului. Deși nu sunt cunoscute pe deplin mecanismele ce determină inflamație și după încetarea fumatului, se presupune că un rol important îl au antigenii și microorganismele remanente la nivel pulmonar.

TABLOU CLINIC

Simptomul predominant este tusea zilnică, de obicei productivă, cel puțin trei luni pe an, doi ani consecutiv. Printre alte simptome enumerăm:dispnee, în special în timpul activității fizice,wheezing,constricție toracică,cianoză periorală sau la nivelul patului unghinal,astenie, fatigabilitate.

DIAGNOSTIC

Severitatea BPOC este clasificată în patru stadii, în funcție de valoarea procentuală a VEMS, conform GOLD (Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease), iar pacienții vor fi, de asemenea, încadrați într-o clasă de risc, în funcție de numărul de exacerbări sau spitalizări. Strategia GOLD recomandă folosirea chestionarelor mMRC (modified British Medical Research Council) sau testul CAT (COPD Assessment Test) pentru evaluarea simptomelor.

TRATAMENT

Nefarmacologic:

Cel mai important factor de risc pentru BPOC este fumatul de tigarete. Pipa, trabucul si alte tipuri de fumat populare in alte tari sunt de asemenea factori de risc pentru BPOC.In orice situatie posibila indivizii care fumeaza trebuie sfatuiti sa opreasca fumatul.Un diagnostic de BPOC trebuie luat in considerare la orice individ cu simptome si istoric de expunere la factroi de risc. Diagnosticul trebuie confirmat prin spirometrie.Un program de tratament al BPOC include 4 componente: evaluare si monitorizare boala, reducere factori de risc, tratamentul BPOC stabil si tratamentul exacerbarilor.Tratamentul poate imbunatati si ameliora simptomele, reduce frecventa si severitatea exacerbarilor, ameliora statusul de sanataet si creste toleranta la efort.Educatia pacientului poate ajuta la crestera capacitatii de a intelege boala.

Terapia cu oxigen este benefică în tratamentul exacerbărilor BPOC, pacienții fiind adesea hipoxici, obiectivul reprezentându-l tratarea hipoxemiei fără a modifica raportul ventilație/perfuzie

a. Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune: beta 2-agonist (salbutamol, fenoterol) sau anticolinergic (bromură de ipratropium), administrate fie individual, fie în combinație; sunt administrate la nevoie pentru ameliorarea simptomelor;

b. Bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune: beta 2-agonist (salmeterol, ormoterol), anticolinergic (tiotropium) sau teofilina;

c. Glucocorticoizi inhalatori, rezervat pacienților cu VEMS <50% și exacerbări frecvente. Combinația cu un bronhodilatator cu acțiune lungă (salmeterol + fluticazona, formoterol + budesonide) reprezintă o opțiune la pacienții cu BPOC moderat/sever, cu răspuns slab la tratamentul standard.

EVALUAREA REZULTATELOR TERAPIEI:

Se realizează la intervale de 3-6-12 luni, în funcție de severitatea patologiei. La fiecare vizită se evaluează în primul rând statutul de fumător (nefumator, fost fumător sau fumător activ), precum și gradul de expunere, măsurat în pachete/an (numărul de pachete pe zi x numărul de ani ca fumător activ). De asemenea, se evaluează gradul de dispnee (test de mers de 6 minute), simptomele asociate și apariția complicațiilor (insuficiență respiratorie cronică, cord pulmonar cronic, poliglobulie). Este necesară notarea frecvenței exacerbărilor și a internărilor în spital, precum și funcția ventilatorie prin spirometrie. Aceasta se va realiza anual pentru pacienții cu BPOC ușor și moderat și la 3-6 luni pentru cei cu BPOC sever și foarte sever.

Endocardita infectioasa

        Endocardul reprezinta tunica interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile sale formeaza aparatele valvulare .Endocardita este o infectie a valvelor inimii sau a stratului sau intern (endocardul) Apare cel mai frecvent la pacientii care au deja o afectiune valvulara preexistenta sau o valva artificiala.Aceasta infectie a endocardului si valvulelor cardiace este cauzata de infectii cu bacterii (streptococi, stafilococi, germeni Gram negativi) sau cu ciuperci (candida albicans).Profilaxia consta in depistarea si eradicarea focarelor de infectie (dentare, nazofaringiene, genitale, urinare etc.), care, la valvulari si la cei cu boli congenitale cardiace, se va face numai sub protectia de antibiotice.

    Endocardita infecţioasă acută debutează brusc, după doar câteva zile de la momentul când microbul pătrunde în organism. Boala se poate manifesta prin diverse simptome: febră, frisoane, frecvenţă cardiacă sporită (tahicardie), leşin, amnezie, paloare cu tentă gălbuie.

In formele acute simptomatologia initiala este data de infectia care a generat endocardita (infectia post-partum, post-abortum, infectii urinare, cutanate etc.), fiind urmata in scurt timp de instalarea tabloului clinic al unei septicopioemii.

Semnele de atingere valvulara – respectiv suflurile – sunt uneori greu de diferentiat de suflurile functionale indeosebi cand grefa microbiana se fixeaza pe valvulele cavitatilor drepte ale inimii.

In formele subacute, simptomatologia initiala consta in astenie, anorexie, scadere ponderala. Cand sunt persistente si indeosebi cand se accentueaza progresiv, iar bolnavul respectiv are o valvulopatie dobandita sau o anomalie congenitala cardiovaculara, sugereaza diagnosticul de endocardita bacteriana subacuta.

Exista situatii, mai rare, cand endocardita bacteriana subacuta apare brusc, printr-un accident embolic.

          Scopul este eradicarea cat mai rapida si completa a infectiei. Acest deziderat se obtine prin antibiotice, cu conditia ca acestea sa fie administrate cat mai precoce, in doze eficiente si pe o perioada suficienta de timp. Celelalte masuri terapeutice au doar un rol adjuvant.

Principii. In alegerea antibioticului se va tine seama de agentul etiologic si de sensibilitatea acestuia la antibiotice. Vor fi administrate prioritar antibiotice cu efect bactericid. Bacteriostaticele pot steriliza temporar sangele, dar coloniile de bacterii dezvoltate pe vegetatiile valvulare fiind mai putin influentate, incep de obicei sa se multiplice la scurt timp dupa sistarea acestei terapii.

         Doza zilnica de antibiotice este necesara sa fie suficient de mare, iar concentratia acestuia in sange trebuie sa fie cel putin de 4 ori mai mare decat cea minima bactericida. Perioada de administrare este mai lunga pentru stafilococi si bacili gram-negativi (minimum 5-6 saptamani) si mai scurta pentru streptococi (3-4 saptamani).

Antibioticul cu care se obtine cel mai mare numar de vindecari este Penicilina. Are actiune bactericida, patrunde in reteaua de fibrina din vegetatii, poate fi administrata in doze mari si pe o perioada foarte lunga, fara efecte toxice. Este eficienta in endocarditele cu Str. Viridans, enterococ si in endocarditele cu stafilococi neproducatori de penicilinaza (penicilinosensibili). Se asociaza cu Streptomicina, pentru efectul lor aditiv.

In alegerea antibioticului identificarea germenului prin hemoculturi are un rol fundamental. Odata stabilit agentul etiologic, se va testa sensibilitatea acestuia la antibiotice.

      Chirurgical se recurge la inlocuirea aparatului valvular infectat si deteriorat sau de corectare a anomaliilor congenitale cardiovasculare pe care s-a grefat infectia .

BOALA SARUTULUI

Mononucleoza infectioasa, numita si “boala sarutului”, este  o boala infecto-contagioasa frecvent intalnita, in special la copii si tineri intre 5-25 ani. La varsta de adult, peste 90% din populatie a trecut la un moment dat prin aceasta infectie. Multi dintre copiii cu varsta de pana la 5 ani trec prin aceasta boala, dar frecvent la aceasta varsta boala nu se manifesta, fiind astfel asimptomatica. Statisticile indica faptul ca aceasta boala se manifesta de obicei la adolescenti si  tineri care nu au fost expusi in copilarie, atat la fete cat si la baieti, frecventa mai mare  fiind  in jurul varstei de 14-18 ani, avand si un caracter sezonier: primavara si toamna.

 Infectia este cauzata in peste 90 % dintre cazuri de un virus care apartine familiei Herpesviridae, denumit virusul Epstein-Barr, care

este unul dintre cele mai contagioase virusuri herpetice. In restul cazurilor, boala este determinata de alte virusuri, cum ar fi citomegalovirusul.

 Transmiterea:

 Virusul Epstein-Barr (VEB) se inmulteste la nivelul nasului si gatului. Orice lichid care vine in contact cu aceste parti ale corpului si anume: saliva, lacrimi, secretii nazale, pot fi infectate cu VEB. Transmiterea lui are loc atunci cand o persoana intra in contact cu secretiile infectate ale unui bolnav sau purtator faringian de virus. Astfel, mononucleoza este raspandita prin sarut, tuse sau orice alt contact cu saliva  unei persoane  infectate cu virus, de unde si denumirea  de “boala sarutului”. De asemenea poate fi transmisa si prin folosirea obiectelor sanitare, tacamurilor, veselei, periutei de dinti sau chiar si ruj, luciu de buze. De asemenea poate fi transmisa prin sange si pe cale sexuala.

 Virusul este prezent in perioada acuta a bolii si cateva luni dupa (chiar pana la 18 luni), dar uneori poate fi prezent ci in continuare, cu intermitenta, mai multi ani.

 Imunitatea apare dupa trecerea prin boala, indiferent daca au existat sau nu simptome, si este puternica si de durata

 Simptome:

 Perioada de incubatie (timpul scurs intre primul contact al organismului cu virusul si aparitia primelor simptome) este intre 4-8 saptamani.

 Boala incepe cel mai frecvent lent, dar posibil sa inceapa si brusc, cu stare de oboseala, scaderea poftei de mancare, indispozitie, dureri de cap si dureri de gat, febra (uneori cu frison), transpiratii.

 Dureri in gat: in peste 80-90% dintre cazuri, copilul acuza dureri la inghitire, fiind prezenta o angina eritematoasa (gatul este rosu), cu amigdale mari, rosii. Durata acestei angine este variabila, de la 2-3 zile pana la 2 saptamani. In multe cazuri pot sa apara depozite la nivelul amigdalelor, uneori aspectul fiind de membrane care imbraca suprafata lor.

 Adenopatiile (inflamatii ale ganglionilor): deoarece sistemul imunitar lupta impotriva virusului, ganglionii limfatici se inflameaza. Adenopatiile sunt intotdeauna prezente, dureaza in medie cam 2-3 saptamani si dispar lent. Intotdeauna exista o reactie a ganglionilor de la nivelul gatului, marimea lor variind de la un bob de mazare pana la cea a unei alune.

 Febra: poate ajunge uneori pana la 39-400C, fiind prezenta in peste 90% dintre cazuri, uneori asociat aparand si frisoanele.

 Simptome asemanatoare gripei: ca si in orice alta infectie virala, pot sa apara dureri musculare, dureri de cap, stare de rau, indispozitie, pierderea poftei de mancare. Starea de oboseala se intensifica progresiv, fiind adesea unul dintre motivele pentru care parintii se adreseaza medicului.

 Splina fiind un organ care face parte din sistemul imunitar, in jumatate dintre cazuri creste lent in dimensiuni, mai ales in a doua si a treia saptamana de boala. Aceasta caracteristica a bolii este foarte importanta, deoarece in aceasta situatie splina se poate rupe usor, la traumatisme chiar minore, uneori chiar si spontan, ducand astfel la complicatii nedorite. Rareori poate provoca dureri usoare in partea superioara stanga a abdomenului.

 Afectarea ficatului se poate manifesta prin cresterea in dimensiuni a acestuia, rareori putand fi insotita de icter si apare de asemenea in a douasaptamana de boala, putand fi prezenta timp de 2-6 saptamani.

 Uneori pot sa apara edeme (inflamatii) la nivelul pleoapelor, dar care sunt tranzitorii.

 Alt semn clinic care mai poata sa apara in mononucleoza este o eruptie cutanata, nepruriginoasa, care insa dispare de la sine, in cateva zile.

 Este binecunoscuta aparitia aproape intotdeauna a unei eruptii alergice, pruriginoase, daca copilului i se administreaza Ampicilina.

 Evolutia bolii este in mod obisnuit favorabila in decurs de 7-14 zile, dar exista si cazuri a caror evolutie se prelungeste pana la 21-30 zile. Infectia cu virus Epstein-Barr poate determina cronicizare sau recurente (persista peste 6 luni), putand determina in timp afectare hepatica severa.

Complicatiile mononucleozei:

 In cazuri rare, in evolutia bolii pot sa apara complicatii. Cele mai de temut complicatii sunt:

• Anemie, scaderea numarului de trombociti, modificari care remit spontan in 3-8 saptamani
• Complicatii neurologice: encefalita, paralizii de nervi cranieni (in special paralizia faciala), meningoencefalita
•  Ruptura splinei, care se poate produce spontan sau in urma traumatismelor, chiar usoare, aparand de obicei in a doua sau a treia saptamana de boala
•  Complicatii respiratorii: pneumonia interstitiala
• Complicatii cardiace: miocardita, pericardita
•  Suprainfectia bacteriana, de obicei suprainfectia anginei cu germeni bacterieni de tipul streptococ β-hemolitic, stafilococ, Haemophilus. Este o complicatie relativ frecventa a mononucleozei. De asemenea mai pot sa apara otita sau sinuzita, dar rareori.

 Diagnosticul:

             Mononucleoza este suspicionata pe baza triadei: febra, adenopatie, angina. Prezenta splinei marite sau a ficatului marit sunt argumente in plus pentru acest diagnostic.

             Un diagnostic cert nu se poate afirma decat dupa ce se efectueaza si analize de laborator, care evidentiaza modificari sugestive ale hemoleucogramei si tabloului sangvin (limfomonocitoza). De asemenea se poate efectua testul pe lama in monospot, care este foarte sensibil si este specific. Anticorpii specifici impotriva virusului Epstein-Barr apar la toti pacientii cu mononucleoza, astfel incat determinarea lor este o metoda de confirmare a diagnosticului.

             Afectarea ficatului este usoara in majoritatea cazurilor, fiind pusa in evidenta prin cresterea transaminazelor, care ulterior se normalizeaza.

 Tratamentul

                 Tratamentul in mononucleoza infectioasa este in principal igieno-dietetic si simptomatic. Cel mai bun tratament este multa odihna, mai ales in perioada de inceput a bolii, atunci cand simptomele sunt mai severe. Repausul la domiciliu si la pat este recomandat pe o perioada de 7-14 zile, putand fi insa prelungit in cazul in care apar complicatii sau in cazurile severe de boala. De asemenea, in aceasta perioada este recomandat consumul de lichide in cantitate crescuta, pentru a preveni deshidratarea.

             Tratamentul simptomatic se face cu antitermice, antialgice. Atrag atentia parintilor sa nu administreze niciodata Aspirina unui copil care are o infectie virala, deoarece acest lucru a fost asociat cu aparitia sindromului Reye, care poate duce la insuficienta hepatica si poate fi fatal.

 Prevenire:

             Nu exista inca nici un vaccin pentru virusul Epstein-Barr, dar ca parinti puteti incerca sa va protejati copiii asigurandu-va ca acestia evita contactul apropiat cu alti copii bolnavi. Igiena mainilor, vesela proprie sunt reguli care trebuie respectate pentru evitarea imbolnavirilor.

 Mononucleoza si sportul:

             Recomandarea in ceea ce priveste sportul este ca in cazul copiilor care au facut boala este necesar ca sportul si in general activitatile ce necesita un efort fizic sustinut sau intens sa fie evitate cel putin o luna dupa disparitia simptomelor, deoarece splina este de obicei marita temporar din cauza bolii si exista riscul aparitiei complicatiilor, respectiv a rupturii de splina. De aceea, atrag atentia parintilor sa se evite activitatile fizice intense, sporturi de contact (lupte, karate, etc), haltere, majorete sau chiar lupte cu fratii sau cu prietenii, pana cand medicul va spune ca se poate.

 Cand sa va adresati medicului pediatru:

             Este indicat sa va adresati medicului pediatru ori de cate ori sesizati ca apar la copilul dumneavoastra semne sau simptome ale mononucleozei. Este important ca medicul sa decida ca este vorba despre mononucleoza si nu despre o alta afectiune care ar putea necesita o evaluare mai extinsa si un tratament medical adecvat.

 Urmatoarele semne si simptome necesita o evaluare de urgenta a copilului de catre un medic specialist:

•  Dificultati de respiratie - pot sugera obstructia cailor respiratorii datorate unei compresiuni determinate de ganglionii limfatici inflamati de la nivelul gatului
•  Dificultati la inghitire – pot sugera dureri de gat severe
•  Dureri abdominale – pot semnala ruptura splinei
•  Convulsii
•  Dureri de cap severe
•  Dureri toracice
•  Incapacitatea de a bea lichide – poate duce la deshidratare
• Oboseala marcata sau coloratia in galben a pielii (icter)

Pe perioada bolii trebui sa eviti orice fel de posibilitate de a transmite infectia - cand starnuti sau tusesti acopera-ti gura, nu da voie sa fie folosite tacamurile tale de altcineva, spala-te pe maini cat mai des posibil. Si mai ales NU SARUTA ! ... exprima-ti pasiunea altadata.